Ghioceii, primii vestitori ai primăverii, răsar devreme de sub stratul de zăpadă pentru a întâmpina noul anotimp.
Românii cunosc și îndrăgesc această floare deosebit de gingașă și frumoasă.
Primăvara începe, după unii, cu prima zi a lunii martie, după alții – când se sfârșesc zilele babei Dochia și anume la Alexii, 17 martie și durează până la Sf. Onofrei, 12 iunie.
Alții pun ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun.
Martie –Încolțitorul
Sărbători importante:
1 martie – Sântoader, Dochia, Mărțișorul, Intrarea în Zilele Babei;
9 martie – Mucenicii, Moartea Dochiei, Ieșirea din Zilele Babei, Sâmbra Plugului, Anul Nou Agrar;
10 martie – Intrarea în Zilele Moșilor – Caii lui Sân Toader;
17 martie – Alexii, Ziua Șarpelui, Ziua Peștelui;
25 martie – Blagovestenia (Buna-Vestire), Ziua Cucului.
Sărbători importante:
În prima parte a lunii sunt zilele Babelor (zilele Martei sau Dochiei)
Zilele Babelor sunt de regulă în număr de şapte, dar în unele locuri funcţia oraculară se întinde până la ziua de 9 a lunii, iar în alte regiuni până în ziua de 12 Martie după cele 12 luni ale anului, fapt ce conferea funcţiei oraculare o mai mare greutate.
Baba Dochia, o personalitate complexă în folclorul popular românesc, are propria poveste, pe care o puteţi citi în „Legenda fără sfârşit: Dochia, Babele şi Moşii”. Superstiţia spune că dacă vremea este rea în aceste zile ale Babelor, înseamnă că Baba Dochia îşi scutură cojoacele.
La 9 Martie există obiceiul Mucenicilor
Poporul român pomeneşte pe aceşti mucenici, uneori numiţi „măcinici”, în diverse moduri: se dau de pomană 40 de pahare de vin sau rachiu, colaci sau alte de-ale gurii, dar mai sunt şi multe superstiţii legate de această zi.
În această zi, toţi oamenii care n-au nume de sfânt îşi serbează ziua.
Între Mucenici şi Blagovestenie
Există superstiţia de a lega în ajunul Alexiilor foarfecele din casă cu o sfoară.
La 25 Martie este sărbătoarea numită Blagovesteniile, Buna Vestire, dar şi Ziua Cucului. Obiceiul cel mai răspândit este acela de a face un foc mare lângă care se pun pâine, sare şi apă, ca să se încălzească îngerii, să mănânce şi să bea.
Pâinea şi sarea se dau apoi de pomană. În această zi nimeni nu trebuie să caute gâlceava, că e de rău; să nu pui mâna pe ouă şi să nu pui cloşte, căci ies puii strâmbi şi urâţi.