Category: Curiozitati

Florin Călinescu este un îndragit actor, ce a devenit cunoscut, în ultima perioadă pentru criticile la adresa politicienilor.

Celebrul actor, care este şi jurat la show-ul “Românii au talent” (PRO TV), este o fire energică la cei 62 de ani ai săi.

Dacă la tv îl vedeţi, în fiecare zi de vineri, îmbrăcat la patru ace, iată că atunci când ajunge în căsuţa visurilor lui, de la ţară, Florin Călinescu dă hainele de lux pe cele de grădinar sau de pescar. El s-a mândrit, pe contul de Instagram, cu ograda lui, fanii lăudându-l pentru faptul că a ales un mod de viaţă sănătos.

Foarte multe vedete au ales să-şi construiască o casă la ţară, sătule de forfota Capitalei. Printre ei se numără şi Florin Călinescu, care deţine, de mai bine de trei ani, o vilă frumoasă în comuna Băbana, din Judeţul Argeş.

Cei care locuiesc aici sunt mândri nevoie mare că au un vecin de seamă, ba chiar îl laudă, susţinând că juratul de la PRO TV este un bărbat harnic, care se implică în treburile gospodăreşti. În fiecare zi de vineri, după transmisiunea în direct a emisiunii „Românii au talent”, Florin Călinescu (62 de ani) se grăbeşte să ajungă în acest mic colţ de Rai, unde îşi încarcă bateriile pentru o nouă săptămână de muncă.

Îmbrăcat într-un combinezon de protecţie şi cu o pălărie de soare pe cap, artistul le-a prezentat fanilor ograda lui, în care stau, laolaltă, zeci de găini, capre şi iezi.

Acesta se ocupă şi de grădinărit, răsfăţându-şi şi colegii, pe Andra, Mihaela Rădulescu sau Andi Moisescu, cu produsele proaspete. Adesea, el vine la emisiune cu plasa plină cu ouă şi legume, dar şi cu sticle cu lapte de capră.

“Florin trăieşte sănătos şi îi plac produsele bio, de aceea creşte animale şi păsări. Meştereşte, udă plantaţiile, merge la pescuit şi îi place să stea în mijlocul naturii, printre pomii fructiferi.

În plus, se bucură atunci când primeşte vizita colegilor sau a rudelor”, ne-au spus surse din apropierea actorului. În urmă cu câţiva ani, când a candidat la alegerile parlamentare, Florin Călinescu a povestit cu drag, în presa locală, despre acest loc de vis.

„Asta e comuna părinţilor mei, aici s-a născut tatăl meu şi aici mi-am petrecut o bună parte a copilăriei. Avem o casă în comuna Băbana, sunt lucruri foarte puternice care mă leagă de acest judeţ”.

Casa artistului se află la marginea unei păduri, într-o zonă retrasă. Aşa cum a precizat în declaraţia de avere, actorul a cumpărat, în 2006, două terenuri în comuna Băbana, unul de 3.689 metri pătraţi, şi un altul de 8.899 metri pătraţi. Pe unul dintre ele, aflat pe un deal, la marginea pădurii, şi-a ridicat vilă cu etaj.

„Acolo, sus, e casa lui Florin Calinescu. Vine destul de des pe-aici, e un om tare prietenos, sta de vorba cu toata lumea”, a dezvaluit un satean.

De vila are grija Costel Calinescu, var cu Florin, care sta chiar peste drum. „Vila este pe numele lui Calin, fratele lui Florin Calinescu. Florin vine in vizita, la frate, la veri, ii place tare mult aici”, a marturisit Costel Calinescu.

România are şanse la dezvoltare doar dacă generaţia de mâine este bine pregătită. Investiţiile în educaţie ar trebui să fie prioritatea zero dacă ne dorim, aşa cum spunem des, o ţară ca afară.

Însă acolo unde statul dat greş din lipsă de bani, coerenţă sau pur şi simplu din dezinteres, privaţii pot face performanţă. La Cluj funcţionează singura şcoală din România atestată Cambridge.

Transylvania College figurează în multe clasamente ca cea mai performantă unitate de învăţământ din ţară. E un proiect privat, care arată că se poate performanţă, un proiect pornit şi dezvoltat de o familie.

Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Cunoaştem astăzi povestea singurei şcoli private acreditate atât după curricula din România, dar şi după curricula Cambridge. Cunoaştem şi povestea antreprenorului Simona Baciu. Este fondatorul și președintele Fundației Transylvania College. Sărut mâinile, de unde începe povestea?

Simona Baciu: 1993, toamna, când am început cu mult curaj.

– Aţi început chiar de aici, cu o grădiniţă.

– Da, cu acest nume Happy Kids. Locaţia era cu totul alta. Eram în apartamentul casei noastre. Am luat camera copiilor, pe care i-am mutat în sufragerie, şi am deschis o grădiniţă în care au venit 12 părinţi, care ne-au adus nişte copii minunaţi.

– Povestea de antreprenoriat începe înainte de momentul 1993. Când aţi încercat prima dată să câştigaţi bani şi să nu fie ca angajat la stat?

– În perioada comunistă era foarte greu. Și hainele mele le transformam în haine pentru copiii mei şi apoi le vindeam prietenilor pe o sumă derizorie, ca să pot cumpăra altele. Un fel de comerţ. Această pasiune s-a materializat în anii 90 în dorinţa de a dărui copiilor mei jucării.

– Aşa arătau primele jucării pe care le-aţi făcut?

– Aproximativ. Avem un iepuraş cu care astăzi se joacă nepoţii mei cu el.

– Îmi aduc aminte şi îmi aduc aminte când le-am văzut apoi în grădiniţă, spune Ruxandra Mercea, profesor de studii în afaceri și director la Transylvania College. Este fiica Simonei Baciu.

Grădiniţa înfiinţată într-o cameră din apartamentul familiei Baciu a funcţionat aşa câţiva ani. Până într-un punct în care aveau atât de mulţi copii în grijă, încât spaţiul a devenit neîncăpător.

– Am închiriat o clădire alăturată, cu o cameră şi o sală foarte mică, unde trebuia să merg dimineaţa la ora 5 să fac focul pentru a-i aştepta pe copii în căldură, povestește Simona Baciu, antreprenor. După care ne-am mutat în alt loc, ceva mai mare.

După care am început să luăm câte o cameră de la fiecare vecin. Şi am ajuns în momentul în care am zis: Vrem mai mult.

– Şi acel „vrem mai mult” s-a întâmplat în ce an?

– 1998. Împreună cu soţul meu ne-am gândit că banii pe care îi dăm pe chirie am putea să construim sau să cumpărăm un sediu propriu. Nu am avut suficienţi bani şi atunci prietenii care aveau încredere în noi au devenit liniile noastre de credit. Şi am căutat un teren în Cluj.

Am găsit în mijlocul Clujului un teren cu porumb. Am defrişat porumbul şi am adunat alături de noi prieteni dragi. A fost prima grădiniţă din România.

Îmi aduc aminte că atunci când am fost după autorizaţia de construcţie, cei de la Primărie mi-au spus că nu putem să vă dăm autorizaţie de construcţie pentru grădiniţă, numai statul construieşte grădiniţe.

– Aveţi experienţa dascălului din sistemul de stat. Câţi ani aţi lucrat în sistemul de stat, ca să vă daţi seama că lucrurile nu au mers chiar cum ar fi trebuit?

– A început încă de pe băncile facultăţii când am lucrat cu jumătate de normă ca profesor de lucru de mână. După care am devenit profesor în liceu. În învăţământul de stat am fost 10 ani. Era un sistem rigid, un sistem în care dacă erai diferit nu făceai diferenţă.

O surprindem pe Simona Baciu în clasa cu elevi de școală primară. Vorbește în engleză:

– Cine este aici? Este domnul Bucătar. L-aţi salutat astăzi?

– Da!

– Ce aţi vorbit cu el?

– I-am spus unul dintre secretele mele, mărturisește o fetiță cu ochi vii și jucăuși.

– Oh, Doamne! Şi este un bun confident? Atunci este bine!

– Domnul Bucătar mă face fericită atunci când sunt tristă, mărturisește o copilă.

– Pe mine mă face să râd, spune o alta.

– Îţi aduci aminte prima responsabilitate pe care ţi-au dat-o părinţii în această şcoală?

– Asta este cel mai interesant că eu i-am văzut pe ei ca model şi nu a fost nevoie să vină ei să îmi spună fă asta sau cealaltă. Și eu am ales să mă implic în grădiniţă. Veneam verile şi făceam voluntariat în grădiniţă, spune Ruxandra Mercea. Şi îi ajutam pe copii să mânânce, îi duceam afară, adaugă ea.

Dar familia Baciu nu a rămas doar la nivelul unei grădiniţe.

– În 2000, la 1 septembrie, am deschis şcoala primară, pasul următor, povestește Simona Baciu.

– Şi aţi mai făcut ceva. Aţi vrut încă un pas, recunoaştere internaţională?

– Am pornit cu un program internaţional făcut acasă, cu ajutorul consulului de la acea vreme. A fost prima şcoală privată românească acreditată internaţional, iar acum a ajuns cea mai bună şcoală Cambridge din afara Angliei.

– Sloganul de aici este exact viziunea şcolii?

– Exact modul prin care vrem să facem lucrul ăsta. Să descoperi scânteia din tine. Pentru că atunci când ai descoperit scânteia, ai descoperit flacăra, spune Simona Baciu.

Irina Ghițuică este elevă în clasa a IX-a. „Eu vreau să studiez medicina în străinătate, în Anglia. Ceea ce presupune predarea în engleză, mai ales a termenilor de specialitate. Mi s-a părut că şcoala aceasta este o mare oportunitate pentru mine, de a învăţa terminologia, de a mă învăţa cu limba, de a face o altă programă”, explică ea.

„Aici programul de la liceu este pentru fiecare elev în parte foarte personalizat. Ei îşi aleg o parte dintre materiile pe care le studiază”, explică Anca Rusu, director de înscrieri.

– Să îi ajute să se îndrepte spre o carieră?

– Da, şi asta se întâmplă din clasa a IX-a.

Luca Frasîn este elev în clasa a XI-a. „Eu sunt în această şcoală din clasa a IV-a. Este o şcoală ce mă pregăteşte pentru viaţă”, spune tânărul.

– Ce face diferenţa?

– Oportunităţi, condiţii, felul în care este predat. Mă pregătesc pentru facultatea de drept şi studiez materii care să îmi fie utile: istorie, economie, ştiinţe de afaceri, cum ar fi business-ul sau psihologia.

„Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu.

Nu, pentru că, mai întâi, cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea…al doilea…de! norocul şi celelalte „pere mălăieţe” care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea.

Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi…

Atâţi câţi merită… // A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi daca ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi:

„Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi. Te îmbrăţişează cu drag, Al. Vlahuţă Când ai împlinit şaptesprezece ani”

Mihai Gruia, componentul trupei Akcent, a divorțat! Drept reacție, Laura, soția sa, a postat o fotografie, alb-negru, alături de fiica sa, în descrierea acesteia punând o inimă neagră.

Unul dintre membrii fostei trupe Akcent a decis să divorțeze de soția lui după zece ai de mariaj. Până în acest moment, nu se știe cine a dorit acest lucru, și nici ce motiv ar fi dus la finalul iubirii lor. Cu toate acestea, cei doi vor rămâne prieteni de dragul celor două fetițe ale lor.

Laura și Mihai s-au căsătorit în 2008, iar la un an fostul solist al trupei Akcent și Laura au devenit părinții a două fetițe superbe. În anul 2014, Laura a adus-o pe lume pe micuța Natalia, iar dupâ puțin timp, cuplul a adoptat o fetiță superbă, în vârstă de doi ani, pe nume Ana.

Mihai Gruia a divorțat!

Nașii celor două fetițe au fost Andra și Cătălin Măruță. Însă, cu toate că păreau un cuplu de nedespărțit, ceva între ei a condus la divorț. Și, chiar dacă niciunul dintre cei doi nu a oferit detalii despre ce s-a întâmplat, Laura a publicat o poză alb-negru, pe contul său de Facebook, în care o ține pe una dintre fetițe în brațe.

În dreptul acesteia a atașat o inimă neagră, care poate indica starea sa sufletească din aceste momente. Mihai Gruia a continuat să se ocupe de diferite lucruri în sfera muzicii, după destrămarea trupei Akcent. În viitorul apropiat, acesta va reapărea pe scenă, alături de Sorin Brotnei.

Cei doi vor cânta cu Sandra N. Împreună vor forma o trupă și pregătesc surprize pentru admiratorii săi.

Povestea de mai jos o are drept protagonistă pe Rachel Held Evans, o scriitoate americană de 33 de ani din Dayton, Tennessee, care și-a propus ca un an întreg să trăiască după cuvântul Bibliei.

Evanghelista și-a început proiectul în 1 octombrie 2010 și a respectat timp de 364 de zile toate învățăturile din Biblie, din Vechiul și Noul Testament.

S-a supus soţului ei, şi-a lăsat părul să crească, şi-a croit singură hainele, a învăţat să gătească, şi-a acoperit capul când se ruga, i s-a adresat soţului ei cu „stăpâne”, a încercat să fie blândă şi tăcută și nu a bârfit, după cum povestește chiar ea pe blogul personal.

De altfel, fiecare lună a dedicat-o ueni virtuți lăudate în Biblie: ataşamentul faţă de familie şi pentru treburile casnice, obedienţă, modestie, frumuseţe, puritate, fertilitate, respect, tăcere, caritate şi credinţă. Pe parcursul anului, s-a ghidat după cele zece porunci biblice pentru femei.

Totodată, ea a intervievat mai multe femei care practică poligamia, evreice, amish şi evangheliste, totul pentru a înţelege perspectivele lor asupra feminităţii. A citit Biblia şi a examinat versetele care se refereau la mame, fiice, soţii, văduve, regine şi preotese.

Printre altele, în Biblie se spune că o femeie trebuie să-şi preamărească soţul la poarta oraşului, așa că Rachel a scris o pancartă cu „Dan is awesome” (Dan este grozav, n.r) şi și-a aşteptat soțul la intrarea în oraş.

Dificultățile nu au întârziat să apară în viața lui Rachel, dar americanca nu s-a dat bătută. Ea a conștientizat că, dacă ai voință le poți depăși.

Cel mai greu, după cum mărturisește, i-a fost să se supună soţului ei. „A fost o provocare, pentru că eu şi soţul meu avem o relaţie bazată pe egalitate. A fost cam ciudat să încercăm să impunem o ierarhie în relaţia noastră”, a declarat Rachel.

„Scopul meu nu a fost să iau în râs Biblia şi nici să glorific elementele patriarhale. Am urmărit să iniţiez o conversaţie despre felul în care interpretăm şi aplicăm preceptele biblice în viaţa noastră de zi cu zi.

Sper că aventurile mele le vor inspira pe femei să fie mai permisive cu ele însele şi cu celelalte, pentru că adevărul este că toate alegem când vine vorba de feminitatea biblică”, îşi explică scriitoarea demersul.

Tu ce părere ai despre inițiativa ei? Ar fi dificil pentru tine să faci ceea ce a urmat Rachel?

tânără în vârstă de 25 de ani din județul Botoșani a reușit să își deschidă o afacere de succes în satul natal.

Cum vine dintr-o familie cu o situație financiară modestă, ea a apelat la fondurile europene pentru a-și pune pe picioare afacerea.

Cătălina Gherasim a reușit, cu ajutorul fondurilor europene, să își deschidă o pizzerie și gogoșerie, singurele din comună.

În prezent, fata este asaltată de comenzi, iar produsele ei au devenit celebre în tot județul. Tânăra, din satul Hulubești, comuna Pomârla, a cunoscut de-a lungul vieții greutățile financiare, însă a fost suficient de ambițioasă pentru a-și deschide o mică afacere, cu ajutorul unui proiect pe fonduri europene.

Astfel, Cătălina a reușit să își deschidă o mică patiserie, în care produce și vinde pizza, gogoși și covrigi. „Am fost o singură dată la Pomârla cu treabă.

Acolo am gustat pizza la o brutărie locală. Mi-a plăcut atât de mult că am adus pizza și acasă. Soției i-a plăcut atât de mult încât m-a trimis la sfârșitul săptămânii să mai aduc. Au gustat și prietenii”, a declarat un tânăr din municipiul Botoșani

Cum a pornit Cătălina afacerea

Primarul comunei Pomârla, Dumitru Chelaru, a afirmat că familia fetei este foarte modestă financiar. „Cătălina trăia doar cu mama și cu sora sa. Doar ele.

A pornit de la nimic. Tocmai de aceea eu o consider o poveste cu adevărat de succes”, a precizat Dumitru Chelaru.

Pentru a se întreține și pentru a-și ajuta familia, tânăra a început să lucreze imediat după ce a terminat liceul. Astfel, a ajuns să facă naveta de la Pomârla în municipiul Dorohoi, la aproximativ 20 de kilometri.

„Am lucrat în domeniul alimentaţiei publice, la un restaurant-pizzerie. Şi acolo am învăţat cum să prepar pizza, am văzut cam ce se cere.

Mi s-a părut rentabil şi mi-aş fi dorit să am propria mea pizzerie. Dar atunci era doar un vis nebunesc, irealizabil”, a povestit Cătălina.

După ce mai mulți ani a făcut naveta și a muncit din greu, fata a aflat de la primărie despre programul prin care se pot obține fonduri pentru deschiderea unei afaceri.

„Nu știam mare lucru despre așa ceva. Credeam oricum că nu am nicio șansă. Eu, să deschid o afacere?! Mi se părea ceva de vis. Și mai ales la țară.

Cui îi spuneam, râdea. Cu toate acestea m-am hotărât să încerc, doream mult să fac ceva cu adevărat pentru mine. Am apelat la un consultant, m-a ajutat și m-am trezit că am fost acceptată”, a continuat tânăra.

„Nu-mi venea să cred, nu știam ce să cred, nu știam ce să fac. Mă apucase și teama, dar am zis că trebuie să încerc, mai ales că visul meu devenea realitate”, a precizat Cătălina Gherasim.

La începutul anului, tânăra a câștigat o finanțare de aproximativ 44.000 euro, bani cu care și-a cumpărat utilaje pentru brutărie și pizzerie..

Astfel, ea și-a amenajat un spațiu în satul Pomârla, în apropierea unui liceu. „M-am gândit că are vad lângă liceu, este și centrul comunei, trece lumea.

Am încercat să folosesc tot ce am învățat de-a lungul timpului”, a mai spus fata. Cătălina a angajat doi săteni care nu aveau loc de muncă, o femeie de 40 de ani și un tânăr de 20 de ani. „Pentru mine este o șansă nesperată aici la țară.

Mă simt atât de bucuros când mă salută lumea pe stradă și mă întreabă: Unde te duci: Eu le răspund: la serviciu. Nu stau degeaba și câștig un salariu cinstit”, a spus unul dintre angajați.

Cătălina lucrează împreună cu angajații ei, încă de la primele ore ale dimineții. Aceasta este singura pizzerie și gogoșerie din comună și de pe o rază de câțiva zeci de kilometri.

Astfel că, clienții vin neîncetat, în special elevii, angajații de la Primărie și Poliție. „Caută oamenii de toate.

Dar mai ales pizza. Și gogoșile. Nu-mi vine să cred că visul meu a devenit realitate. Aici, la țară”, a încheiat Cătălina Gherasim.

In credinta populara Sf Nicolae mai este cunoscut si sub numele de San-Nicoara. Se spune ca el pazeste soarele care incearca sa se strecoare pe langa el pentru a ajunge la taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara caldura si fara lumina.

In unele zone ale tarii, in ziua de Sfantul Nicolae oamenii aduc in casa cregunte de pomi fructiferi pe care le pastreaza in apa langa icoane ca sa infloreasca pana de Anul Nou.

Iar daca aceste crengute vor inflori pana cand anul se sfarseste, anul care vine va fi unul foarte roditor si plin de satisfactii.

In alte regiuni fetele se aduna in ajunul sarbatorii pentru a face placinte, iar seara, la ora noua fix, flacaii navalesc peste ele si petrecerea incepe.

Se daruiesc mici cadouri pentru a avea parte de bunastare in noul an.

Ce nu este bine sa faci:

In ziua de Sf Nicolae, traditia spune ca nu ai voie sa te certi cu nimeni, nu ai voie sa fii zgarcit, nu ai voie sa uiti de cei saraci sau sa speli.

De asemenea, inainte de a pregati ghetutele de Mos Nicolae, trebuie sa spui o rugaciune catre el.

De asemenea muncile casei nu se fac, altminteri e rost de ghinion.

In zona rurala, in ziua de Sf Nicolae, feciorii se organizeaza in cete, isi aleg gazda in casa careia repetitiile pentru colinda de Craciun si de Anul Nou vor avea loc.

In popor se crede ca de Sf Nicolae incepe in adevaratul sens al cuvantului iarna. In aceasta zi Mosul isi scurtura barba sura si incepe sa ninga. Iar daca nu ninge inseamna ca Sfantul Nicolae a intinerit.

In fiecare an, in noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii stiu ca trebuie ca ghetulele sau cizmulitele lor sa fie lustruite, deoarece Mos Nicolae va veni pe la ei sa le aduca daruri celor cuminti.

Copiii neascultatori primesc o nuielusa, menita sa ii atentioneze si sa le aduca aminte ca trebuie sa asculte de parintii si bunicii lor. Pentru Mos Nicolae este suficient sa se uite prin ferestre pentru a-si da seama daca un copil a fost cuminte sau rau.

Chiar daca Mos Nicolae este mereu grabit sa ajunga la copiii din intreaga lume, acesta isi face timp sa asculte si dorintele fiecarui copil in parte.

Conform traditiilor romanesti, Mos Nicolae apare pe un cal alb, facand astfel trimitere la prima zapada care cade la inceputul iernii, ajuta pe toti cei nevoiasi.

Conform traditiei populare, in noptile sfintite de sarbatori, cand cerurile se deschid si pentru noi, se spune ca pret de o secunda Sf Nicolae poate fi vazut stand in dreapta Domnului.

Cu siguranta nelipsit de pe masa de sarbatori a romanilor, cozonacul de casa este si a ramas unul dintre cele mai gustoase aluaturi traditionale romanesti.

TIMPI DE PREPARARE

Timp de preparare: 80 min

Timp de gatire: 40 min

Gata in: 2 ore

INGREDIENTE

esenta de rom

esenta de vanilie

350 g zahar

100 ml lapte

10 lingurite cacao

500 g nuca macinata

coaja de la o lamaie si de la o portocala

2 pliculete zahar vanilat

1 lingurita sare

8 lingura ulei de floarea-soarelui

1/2 litru lapte

10 linguri zahar

50 g drojdie uscata

6 oua

1 kg faina

1-2 pliculete zahar vanilat

1 galbenus pentru uns

MOD DE PREPARARE

1. Se cerne faina si se lasa la temperatura camerei 3-4 ore impreuna cu celelalte ingrediente. Se separa ouale iar uleiul se incalzeste 5-10 minute.

Laptele caldut si se amesteca cu 2 linguri de zahar, cu drojdia si se lasa la dospit acoperit cu un servet.

2. In bolul cu faina, se adauga restul de zahar, galbenusurile frecate cu sarea, zaharul vanilat, coaja de lamaie si de portocala, drojdia dospita si albusurile batute spuma.

3. Toate ingredientele se amesteca pana se obtine o coca nici prea vartoasa, nici prea moale. Se adauga lapte daca e prea tare si apoi se framanta 30 de minute adaugandu-se uleiul, cate putin.

Dupa ce s-a incorporat tot uleiul, se acopera si se lasa la crescut o ora sau chiar mai mult.

4. Intre timp, se pregateste crema de nuca. Se amesteca nuca macinata si coapta cu zaharul si cu laptele fierbinte.

Se adauga o esenta de vanilie si 2-3 picaturi de rom, coaja de lamaie si cacaoa. Crema se lasa la temperatura camerei.

Se ung tavile cu unt din abundenta. Se imparte coca in doua parti si se intind. Se umplu cu crema de nuca si se ruleaza.

Se aranjeaza in tava una langa alta si se mai lasa 20 de minute la crescut. Se ung cu galbenus si se coc la aceeasi temperatura.

Pentru a o pregati, vei avea nevoie de urmatoarele ingrediente:

Ingrediente pentru blat:

4 albusuri

150 g zahar

150 g nuci macinate

5 linguri de faina

2 linguri de nuci taiate marunt

un pliculet praf de copt

Ingrediente pentru blatul cu cacao:

3 oua

150 grame zahar

6 linguri de apa

2 linguri de cacao

un pliculet praf de copt

200 grame faina

Ingrediente pentru crema:

4 galbenusuri

150 g zahar

2 linguri de faina

sucul si coaja de la o lamaie

150 g unt cu 80% grasime

Ingrediente pentru decor: 2 linguri de nuci macinate

Cum se prepara?

Prepararea blatului de nuca. Se mixeaza albusurile cu un praf de sare, se adauga treptat zaharul si se mixeaza pana devin o spuma tare, asemanatoare cu o bezea.

Se incorporeaza in compozitie nucile macinate, nucile tocate, faina amestecata cu praful de copt si se amesteca bine cu o spatula.

Se tapeteaza o tava cu dimensiunea 20×35 cm cu hartie de copt si se toarna compozitia. Se coace circa 30-35 de minute in cuptorul preancalzit la 180 grade Celsius. Dupa ce blatul este copt se scoate din cuptor si se lasa la racit pe un gratar.

Preparare blatului de cacao.

Se freaca galbenusurile cu zaharul pana se spumeaza. Albusurile se mixeaza spuma si se amesteca cu galbenusurile. Se adauga in compozitie apa, faina amestecata cu praful de copt si cacaoa.

Se omogenizeaza bine ingredientele si se toarna compozitia intr-o tava de 20x30cm, unsa cu unt si tapetata cu hartie de copt.

Se coace circa 30-35 de minute in cuptorul preancalzit la 180˚. Dupa ce blatul este copt se scoate din cuptor si se lasa la racit pe un gratar .

Prepararea cremei. Se mixeaza galbenusurile cu zaharul pana se obtine o crema omogena. Se adauga in compozitie faina, sucul de lamaie si coaja rasa de lamaie.

Se amesteca bine si compozitia rezultata se fierbe la bain marie, amestecand continuu pana se ingroasa. Dupa ce este suficient de ingrosata se ia de pe foc se lasa la racit, si cand este suficient de rece se adauga untul taiat cubulete si se mixeaza pana se obtine o crema fina.

Asamblarea prajiturii:

Blatul de nuca se taie cu grija in doua foi egale. Din blatul de cacao se taie o foaie subtire. Se aseaza pe un platou prima foaie din blatul de nuca.

Peste blatul de nuca se intinde in strat subtire crema de lamaie si se niveleaza cu ajutorul unui cutit cu lama lata. Peste crema de lamaie se aseaza foaia de blat din cacao, se apasa usor cu varful degetelor.

Peste blatul de cacao se intinde in strat uniform crema de lamaie, si peste crema de lamaie se aseaza a doua foaie din blatul de nuca.

Peste ultima foaie se intinde restul de crema si se presara uniform nuca macinata. Prajitura se da la rece pentru 2-3 ore apoi se poate portiona. Blaturile nu se insiropeaza fiindca se vor inmuia de la crema.

In amintirea anilor de copilarie, cand nicio masa de sarbatoare nu era completa fara cozonac, nuci umplute, „faguri” lipiti cu serbet si prajitura alba ca zapada, va propunem sa va aromati bucataria si sa va rasfatati simturile cu reteta de nuci umplute.

Forma de nuci o gasiti fie in bucataria bunicii, fie prin piete sau o puteti chiar comanda online de pe anumite site-uri.

Ingrediente pentru aluat:

200g de unt (preferabil cu 80% grasime)

650g de faina (incepe cu 600 de grame si mai adauga in cazul in care consideri ca e nevoie; aluatul trebuie sa iasa moale, dar suficient de ferm incat sa poti lucra usor cu el)

4 oua (3 daca sunt foarte mari)

3-4 linguri de zahar (in functie de cat de dulce iti doresti sa fie aluatul, doar tine cont de faptul ca poti tavali nucile umplute prin zahar pudra la final)

1 pliculet de praf de copt

Ingrediente pentru crema:

marginile ramase dupa cosmetizarea „cojilor” + biscuiti simpli, cat e necesar ca sa obtii dupa combinarea celor doua o cantitate de aproximativ 200 de grame

150 g de zahar pudra

200g de nuca maruntita

o esenta de rom

o lingura plina de cacao de buna calitate

lapte – aproximativ 200 ml sau cat e nevoie pentru a aduce crema la consistenta dorita

Mod de preparare:

Pentru a prepara aluatul, bate untul cu zaharul pana ce obtii o pasta fina. Adauga ouale unul cate unul. Incorporeaza treptat faina in care ai adaugat si pliculetul de praf de copt. Framanta usor aluatul, doar cat sa il aduci la un loc intr-o bila.

Formeaza bilute de aproximativ 5-7 grame din aluat – este suficient pentru cele mai multe tipuri de forme. Fa doar cateva, insa, incearca-le in forma si ajusteaza-le apoi dimensiunea in functie de cat e nevoie.

Unge forma in interior cu ulei sau unt topit, pune bilutele de aluat in ea, pune forma pe aragaz, preseaz-o bine si las-o pe foc pentru cateva minute pe ambele parti.

Dupa prima „tura” vei stii exact care este timpul ideal de coacere. Cand sunt gata, „cojile” se vor desprinde usor de pe forma.

Daca e cazul, le poti ajuta usor cu varful unui cutit sau cu o furculita. De cele mai multe ori cojile din aluat nu vor iesi perfecte, asa ca ajusteaza-le marginile cu ajutorul unui cutit si pastreaza bucatelele pentru crema.

Pentru a prepara crema doar amesteca bine ingredientele mentionate mai sus si adauga cat lapte e nevoie pentru a o aduce la consistenta dorita. Umple cojile cu crema si lipeste-le usor. Sterge excesul de pe margini cu un servetel de bucatarie.