Sunt puține momente cu adevărat importante în viață, iar primul este cel pe care nu ni-l vom aminti niciodată. După naștere, prima persoană cu care bebelușul intră în contact este medicul neonatolog.
Dr. Raluca Olteanu, medic specialist de la MedLife, dar și mamă la rândul ei, ne-a povestit emoția cu care își „cunoaște”, în fiecare zi, de 18 ani, micuții pacienți.
Dr. Raluca Olteanu a făcut istorie după ce, alături de colegii ei, a reușit să salveze viața unui copil care suferea de o boală atât de rară încât nici literatura de specialitate nu oferea prea multe informații.
Dr. Raluca Olteanu lucrează ca medic primar la secția de Neonatologie de la MedLife și are în spate o carieră de 18 ani. Și-a dorit să devină medic încă de când era mică, și, deși avea alte planuri, „o întâmplare fericită” a adus-o la specializarea actuală.
„Nu a fost o alegere premeditată. A fost o întâmplare fericită. Intenționam să aleg specialitatea Pediatrie.
Examenul de rezidențiat este un examen care implică și foarte multe emoții, dincolo de mult învățat, și nota pe care am luat-o m-a adus în imposibilitatea de a alege un loc de Pediatrie în București, unde îmi doream să profesez, și cea mai apropiată specialitate de Pediatrie era Neonatologia.
După anii petrecuți în această specialitate nu-mi pare deloc rău că sunt neonatolog. Îmi place cum începe viața în fiecare zi, de mai multe ori în aceeași zi”, mărturisește dr. Raluca Olteanu.
Și întâmplarea nu a fost fericită doar pentru ea, ci și pentru sutele de bebeluși pe care i-a pregătit pentru viață, dar mai ales pentru unul în mod special, care, fără ajutorul unor medici iscusiți, nu avea nicio șansă să trăiască.
Cunoștințele, experiența vastă și dedicarea au ghidat-o pe dr. Raluca Olteanu în cel mai greu caz al carierei sale, un caz medical cu care mulți medici nu se întâlnesc toată viața. Alături de o echipă formată din medici de la MedLife au reușit să salveze viața unui copil care s-a născut cu tromboză de venă ombilicală. Este singurul caz de acest gen rezolvat cu succes în România și al 22-lea la nivel mondial.
„Vinerea Mare a Paștilor, o zi liniștită care nu anunță nimic. Sunt convocată la sala de naștere pentru cezariană, în care a operat domnul profesor Pelinescu, coordonatorul nostru. Era vorba de o sarcină investigată, mămica aflându-se chiar la a doua naștere la noi.
După înmânarea copilului, am realizat că lucrurile sunt complet diferite față de ce eram noi obișnuiți, deoarece calea de comunicare între copil și mamă era complet blocată. Vasele de sânge dintre placentă și copil erau complet trombozate.
Este o urgență majoră și sunt foarte puține cazuri descrise în literatură. Intervenția echipei de obstetrică coordonată de domnul profesor a fost foarte inspirată. Ulterior și eu mi-am convocat echipa de colegi. E un caz la care nu te poți descurca de unul singur. Sunt foarte multe complicații și riscuri în joc.
Zilele astea, băiețelul a împlinit 4 ani, este unul dintre cei 22 de supraviețuitori menționați în literatură. A fost o rezolvare fericită, a fost un caz care ne-a dat foarte multe emoții și foarte multe satisfacții că s-a terminat cu bine”, povestește dr. Raluca Olteanu.
Ce face, mai exact, un medic neonatolog?
Medicul neonatolog este specialistul care participă în sala de naștere la primele clipe din viața copilului, asigură, dacă e necesar, primele măsuri care-l ajută pe copil să intre în noua lume și apoi se îngrijește ca adaptarea lui la viața extrauterină să se desfășoare în mod corespunzător, consiliază mama în legătură cu alăptarea, sprijină relația dintre mamă și copil și consiliază familia despre ce are de făcut cu nou-născutul acasă.
Tot în atribuțiile noastre intră și îngrijirea nou-născuților prematur, o categorie de copii cu risc, care necesită măsuri speciale de îngrijire și o durată mai îndelungată de spitalizare, de asemenea, necesită un timp mai îndelungat de urmărire, dat fiind că nou-născuții prematur pot prezenta complicații pe termen lung.
Care este diferența între medicul pediatru și medicul neonatolog?
La un moment dat s-a născut, dintr-o specialitate mare și foarte frumoasă, o specialitate mică și foarte frumoasă. Această necesitate a apărut probabil în momentul în care a început cu adevărat recuperarea nou-născutului prematur.
Pediatrul este specialistul care se ocupă de copil din prima lună de viață până la majorat, neonatologul acoperă prima lună de viață a copilului. În mod special, preocuparea pentru îngrijirea prematurului face diferența față de colegii noștri.
Ce se întâmplă cu copilul în primele ore de viață?
Primele ore de viață sunt năucitoare pentru nou-născut. Trecerea de la mediul intrauterin la mediul extrauterin vine cu o grămadă de informații pe care copilul trebuie să le proceseze. Treaba noastră este să interferăm cât mai puțin cu el, aici mă refer la manipularea nou-născutului, apoi să-i facem ușoară această tranziție.
Primirea nou-născutului în sala de naștere încercăm să o facem cât mai aproape de corpul mamei, care este cel mai bun reper pentru un copil, cuibul lui.
Dacă nou-născutul nu are nevoie de niciun fel de îngrijire medicală, nou-născutul se plasează pe corpul mamei, unde fac cunoștință la un alt nivel. Sunt necesare 45 de minute, o oră, poate și mai mult câteodată, pentru a face tranziția tuturor funcțiilor la viața extrauterină.
Această tranziție se produce și în secția de nou-născuți. El este plasat pe o masă caldă, este monitorizat și primește, dacă este necesar, oxigen.
În momentul în care apar mișcările active și copilul dă semnele sugestive pentru dorința lui de a se întoarce la mami și de a suge la sân, îl ajutăm să ajungă foarte repede acolo și încurajăm alăptarea precoce, moment în care împărțim responsabilitatea cu mama.
Noi evaluăm niște repere de siguranță, mama furnizează căldura, dragostea și hrana necesare copilului de la bun început.
Dacă nou-născutul are probleme de adaptare sau vine dintr-o sarcină cu factori de risc pe care noi trebuie să-i investigăm și să-i corectăm, lucrurile se schimbă un pic. Monitorizarea după naștere durează mai mult, intervin tratamente specifice, lucru pe care îl explicăm mamei sau tatălui pentru a fi înștiințați despre evoluția copilului.
Cum v-a schimbat viața profesia de medic?
Am zis că îmi place foarte tare să văd cum începe viața. Acest lucru îmi dă o energie foarte bună. Nu știu dacă mi-a schimbat viața. Opțiunea de a merge către medicină este din copilărie. Câte fetițe nu vor să se facă doctorițe, când sunt mici?
Întotdeauna mi-a plăcut să am grijă de cei din jurul meu, să le acord primul ajutor. Nou-născutul mi se pare în egală măsură și foarte puternic, și foarte neputincios. A fi instrumentul care pune în legătură mama și copilul mi se pare o misiune foarte bună și care aduce foarte multe satisfacții personale.
Cum mi-a schimbat cariera viața proprie de mămică? Asta mi se pare mult mai important, pentru că instrucțiunile teoretice funcționează până la un punct.
Emoția de a fi mamă tulbură foarte mult raționamentele standard, regulile, orarele, și atunci din momentul în care am devenit și eu mama, m-am schimbat ca doctor, în sensul empatiei, în sensul toleranței la scenarii personale, la emoții și mi-ar plăcea să cred că transmit fiecărei familii cu care lucrez bucuria și satisfacțiile pe care le-am avut eu în postura de a fi părinte.
