Author: stiriactuale

Producţia de vaccinuri, între care celebrul polidin şi cel antigripal, va fi reluată la Institutul Cantacuzino din 2019, după ce vor fi îndeplinite toate condițiile pentru obținerea autorizaţiilor pe care acesta le-a pierdut din februarie 2010, promite ministrul Apărării, Mihai Fifor.

Însă cea mai mare problemă cu care se confruntă Institutul, care şi-a pierdut locul în topul mondial al cercetării în domeniul produselor imunologice din cauza subfinanţării, este cea a lipsei de specialişti. Fifor se plânge că, în acest moment, 500 de posturi sunt neocupate.

„Dacă am preluat o instituţie în ruină şi, iată, după 10 luni, începe din nou să aibă consistenţă şi începe să aibă un parcurs stabil şi foarte bine definit, ei bine, anul viitor, începem producţia pe anumite segmente.

(…) Avem proiectele pentru producţia Polidinului şi o să revenim în piaţă cu Polidinul, (…) producţia pentru Cantastim, de asemenea extrem de căutat în piaţă la vremea sa, şi începem să pregătim personalul pentru aria de vaccin gripal”, a afirmat Mihai Fifor, marți, într-o conferinţă de presă susţinută la Institutul Cantacuzino.

Cele două vaccinuri medicamente nu se mai produc din 2012, după ce autorizaţia a fost retrasă de Agenţia Medicamentului. Motivul era că materia primă şi aparatura de producţie nu mai respectă normele europene.

Cum a apărut Polidinul

În perioada anilor ’60, francezii, polonezii, elvețienii și nemții aveau deja pe piață tratamente injectabile care aveau rol imunostimulator. Acestea erau astfel concepute pentru a combate multe tipuri de infecții cauzate de bacterii.

Aflând despre aceste produse menite să lupte cu numeroase boli, mai mulți cercetători români, au decis să elaboreze și ei un vaccin pornind de la ideea europenilor. Toate substanțele folosite pentru Polidin au fost românești.

Specialiștii respectivi au testat pe ei acest „vaccin“. Oamenii de știință erau pe atunci foarte tineri și plini de entuziasm când s-au apucat de lucru. Sylvia Hoișie (89 ani), fosta șefă de producție a Polidinului, mărturisește că în etapa finală, atât ea cât și cei din echipă și-au injectat 6 zile la rând, 2 ml de soluție, notează ecopres.ro.

Rezultatele au fost bune. 6 ani au durat până s-a produs și până s-au efectuat teste de laborator pe animale, pentru a afla dacă este bun sau nu pentru populație. După ce savanții au testat pe pielea lor produsul, de abia apoi a fost scos pe piață polidinul.

Ingrediente active

Probabil că ar fi costat mult prea mult să aducă substanțe din afară și poate că nu s-a dorit preluarea integrală a substanțelor din străinătate ci s-a vrut să se descopere un nou imunostimulator, evident având o nouă formulă chimică la care să folosească numai materii românești.

Potrivit cercetătoarei menționate mai sus, la conceperea vaccinului, s-au folosit microbi indigeni, iar tulpinile acestora erau preluate de la oamenii bolnavi. De asemenea, medicamentul injectabil mai conținea următoarele ingrediente: bilă de bou, fenol, apă distilată şi clorură de sodiu.

La început, în primii ani de producție a Polidinului, neexistând aparatura necesară pentru acest lucru, produsul era pus în fiole, manual. De abia din 1970, imunostimulatorul românesc a putut fi fabricat cu ajutorul unei aparaturi moderne.

Folosit pentru prevenția infecțiilor

Medicii îl recomandau iarna și primăvara pentru a preveni infecțiile de factură respiratorie. De asemenea, ginecologii indicau injecțiile cu Polidin pentru tratarea problemelor ginecologice feminine, cum ar fi anexitele.

Ieșirea de pe piață a Polidinului

Pentru ca România să intre în Uniunea Europeană a trebuit să se pregătească cu câțiva ani înainte. Astfel că, a fost necesar să se efectueze anumite schimbări, iar industria farmaceutică a fost și ea vizată.

O cerință a Uniunii Europene a fost ca producția medicamentelor să se facă cu ajutorul computerelor. Au trebuit să fie refăcute circuitele de producție, a explicat pentru Adevărul, medicul Sylvia Hoișie.

Cele inițiale practic se intersectau cu cele refăcute, deoarece românii nu mai aveau voie să folosească substanțele românești, ci doar pe acelea standardizate. Acestea nu s-au mai potrivit cu cele cu care lucrau.Treptat, producția Polidinului a început să scadă.

In munții Bucegi există o zonă de un kilometru pătrat în care organismul nu obosește, iar funcțiile fizico-chimice se revigorează brusc . Specialiștii spun că avem de-a face cu legendarul loc dintre cer și pământ.

Potrivit ziua.ro, in 1999, un institut de cercetări particular din București, angajat de o firma străină pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a găsit ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gura de Rai”.

E vorba despre o pantă cu o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat, unde se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiștii, zonă care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudată descoperire făcută vreodată în România.

In tradiția populară românească, Gura de Rai este un mediu intre cer și pământ cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic.

Ca poziționare geografică, Gura de Rai este situată pe un picior de munte și se deschide într-o pajiște înaltă sau un gol de munte. Conform “Mitologiei Romane”, cartea lui Romulus Vulcănescu, Gura de Rai este sinonimă cu “plaiul”, iar autorul consideră că acestor zone mirifice li se relevă caracterul sacru si prin titulatura mitropoliților romani, denumiți “exarhi ai plaiurilor”.

Romulus Vulcănescu subliniază ca în zona Gurilor de Rai s-au încuibat cu timpul Nedeiele, sărbători populare și instituții complexe etnoculturale sătești cu implicații mitologice.

Sabina Ispas, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor, consideră ca termenul de “Gura de Rai” exprimă o realitate simbolică a sacrului și una metaforică, în poezia populară, ca imagine artistică a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o tradiție populară, fără o bază în realitatea concretă, palpabilă.

Acestor date li s-a adăugat însă și o imagine fizică, concretă, a unei “Guri de Rai”, un loc cu o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat, care are efecte terapeutice excepționale asupra organismului uman.

In 1999, Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firmă romano-franceză să studieze o zonă din Bucegi, situata în apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesată de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunității de a construi un complex hotelier.

La studiu au participat specialiști din mai multe domenii, în special fizicieni și geofizicieni. Cercetările s-au făcut cu aparatură de geodetecție.

După mai multe zile de urcat și coborât pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stănică, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzațional în preajma vârfului Doamnei: ajuns într-un anume loc, i-a dispărut oboseala.

“Ne-am speriat când ne-a strigat alertat, nu știam ce s-a întâmplat. Evident că am privit cu neîncredere fenomenul, la început. In timp însă am constatat, pe propria noastră piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigațiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigațiilor a constat în verificarea tuturor versanților din zonă. “Am constatat ca oricât ai urca, oricât de obosit ai fi după mers, în momentul în care ai ajuns în zona respectivă dispare oboseala, lucru care nu se manifestă pe alți versanți. Este vorba de o revigorare a funcțiilor fizico-chimice cu o rapiditate ieșită din comun”, declara Dumitru Stănică.

A doua fază a constat în testarea medicală. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecărui subiect care urca panta cu “ciudățenii”.

Testele medicale au fost reluate și pe o alta culme din apropiere, cu o înălțime aproximativ similară. Rezultatele au condus către o singură concluzie: în zona cu pricina, exclusiv, se întâmplă ceva deosebit.

Nu numai că ritmul cardiac își revine uluitor de repede, deși urcușul se face pe o panta abruptă, dar oamenii în vârstă care au fost supuși testelor au declarat o stare de bine general când stau în acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferențială, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot măsura, printre altele, magnetismul Pământului. Asa a fost depistată o anomalie magnetică atipică, pe o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat.

“Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiștii din domeniu apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarței terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se înregistrează într-o forma atipică pe diagrame.

Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stănică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a știut să-l interpreteze.

In acel moment am făcut legătura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp și care se manifesta printr-o emisie de radiații patogene, încă rămase cu o origine necunoscută”, ne-a spus Vasile Rudan.

Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice malefice – a fost ridicată de Institutul “Terra” cu mai mulți ani în urmă. Un nod geopatogen înseamnă un loc în care se manifestă fenomene de natură necunoscută care sunt ostile vieții.

Trebuie menționat însă că existenta acestor zone “rele” este cunoscută de societatea omenească de foarte mult timp.

In China antică, spre exemplu, nimeni nu avea voie să construiască o locuință pană ce zona nu era testată de specialiștii imperiali, oameni înzestrați cu capacități paranormale, pentru a vedea dacă subsolul are sau nu are “colții dragonului”. Dacă acești “colți” subpământeni erau detectați de funcționarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casă.

Pornind de la aceeași idee, în perioada interbelică, o serie de experiențe dintr-un orășel din Elveția au condus la teoria “Rețelelor Hartmann”.

Doctorul Ernst Hartmann a observat ca șoarecii aflați într-o anumită încăpere stăteau grupați după direcția liniilor și nodurilor unei rețele invizibile. Aceiași șoareci se comportau însă normal într-o încăpere diferită.

Acest tip de reacție al animalelor i-a dat de gândit și astfel a început să studieze fenomenul și să tragă concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoarței terestre ascunde rețele longitudinale și latitudinale malefice. Fenomenul se manifestă însă ca atare doar în nodurile de la întretăierea acestor rețele.

“Descoperirea absolut întâmplătoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura de Rai” în tradiție populară, vine sa rotunjească ceea ce știam până acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rând ne întărește ideea ca nimic din ceea ce avem lăsat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel puțin un sâmbure de adevăr”, declara Vasile Rudan.

“Ceea ce am găsit noi în Bucegi are o dispoziție geografică identică cu cea descrisă în folclor. In al doilea rând, știm acum ce și cum să căutăm.

Pe diagrame, hărți ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascuțite, pe când cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai mulți ani am fost ocupați cu alte proiecte de cercetare și am suspendat investigațiile din Bucegi, dar intenționăm să reluăm cercetările și să facem chiar o demonstrație publică.

Apoi vom lărgi zona investigațiilor, deoarece avem semnale că asemenea locuri deosebite se mai găsesc, cel puțin în zona Masivului Retezat. Interesant este faptul că din informațiile de pana acum rezultă ca fiecărei zone malefice trebuie sa ii corespundă, undeva în apropiere, o zona benefică, la o distantă de cel mult câteva sute de metri. Deocamdată nu vom divulga locația exactă”, spune Rudan.

Acesta mai susține că, pe tema cercetării anomaliilor magnetice atipice din România, bune sau rele, urmează sa apară o carte și ca Ministerul Apărării se arată foarte interesat de acest domeniu.

Cercetătorii de la Institutul “Terra” speră să se realizeze, cu concursul Armatei, o hartă a României care să pună în evidentă aceste zone ieșite din comun.

In ideea existentei unor legaturi de natura spirituala foarte putin cunoscuta intre om si Pamant se inscrie si proiectul Constiintei Globale. Proiectul Constiintei Globale a luat fiinta in anul 1998, fiind instalate, cu o dispersie mondiala, echipamente electronice interconectate in retea, cu centrul la Princeton, SUA.

Reteaua de generatoare aleatorii arata aparitia unor anomalii in functionare in timpul unor evenimente ce afecteaza milioane de persoane. In general, aceasta conștiința globala a omenirii comunica cu Terra. Planeta anunta din timp orice catastrofa care urmeaza sa se produca. Acest comportament nu poate fi atribuit fizicii clasice. Pana in prezent, au fost amplasate 65 de generatoare numerice aleatoare in intreaga lume.

Albert Einstein, căruia ii plăcea sa faca declarații șocante, a spus o data ca „dacă albinele dispar de pe fata Pământului, omul mai are doar patru ani de existentă”.

Teoria fizicianului pare acum mai actuala ca niciodată. Numărul din ce în ce mai mic al albinelor deja amenință sa agraveze criza alimentara, ținând cont de faptul ca o treime din producția agricola globala se bazează pe polenizare, si în special pe cea a albinelor, potrivit The Daily Telegraph, citat de ziare.com

Greșim dacă vedem în albine doar o sursă de miere, iar dacă nu ne place mierea şi considerăm aceste insecte nefolositoare nouă, ne înșelam profund.

Alimentele rezultate din polenizare asigura 35% din totalul caloriilor pe care le consumam cât si majoritatea mineralelor, vitaminelor si anti-oxidantilor. Cu toate acestea, albinele mor într-un ritm alarmant si mai nou, in masa.

Albinele sunt singurele insecte care polenizează si ajuta peste 250.000 de specii de plante sa dea roade! Iar de plante e strâns legată, până la urmă, viața oamenilor şi a animalelor.

Specialiștii de peste hotare susțin că peste 70% din producția mondială de alimente depinde de polenizare, iar acest proces este serios amenințat de faptul că poluarea industrială şi pesticidele folosite în agricultură omoară albinele pe capete. Există ţări unde s-au pierdut 50% din coloniile de albine, iar încercările de a le reface au dat greș până acum.

Odata cu albinele, vor dispărea legumele, fructele si furajele pentru animale. Aproape trei sferturi din culturile agricole de pe glob depind de albine, iar lipsa acestora nu aduce nimic bun”, spunea in 2011, Adrian Siceanu, director științific la Institutul de Apicultura Bucuresti.

În România, pentru că nivelul de poluare din zonele rurale e totuși redus, s-a pierdut doar 5% din populația de albine. Aşadar, pentru a preveni foametea şi, în ultimă instanța, dispariția omenirii, ar trebui să protejăm aceste insecte harnice. Hai să începem prin a le cunoaște mai bine.

David Attenborough, un zoolog britanic renumit, a luptat toată viața pentru mediul înconjurător. Acesta este autorul multor cărți și emisiuni TV și vrea să retransmită și el, celebrul mesaj al lui Einstein, foarte important fiecărui om: “Dacă albinele vor dispărea, omenirea va mai supraviețui 4 ani. Cel mult”.

Mesajul său amintește încă o dată despre această problemă care trebuie tratată cu seriozitate maximă. El vine cu o soluție simplă: luați o linguriță de zahăr, adăugați puțină apă și lăsați-o în curte, în grădină sau pur și simplu la balcon! În acest fel veți contribui la salvarea vieții pe pământ!

“Albinele pot să obosească și să nu mai aibă energie pentru a ajunge la stup, ceea ce poate duce la o moarte lipsită de sens.

Dacă observați o albină sleită de puteri, cea mai simplă soluție este zahăr cu apă! Acest amestec va avea efect energizant asupra insectei epuizate. Pur și simplu amestecați 2 linguri de zahăr și 1 lingură de apă și puneți amestecul în curte. Și recomandați-le tuturor rudelor, prietenilor și vecinilor să procedeze la fel”.

Pana acum, „criza albinelor” a fost tratata ca un subiect secundar, dar el începe sa capete din ce in ce mai multa însemnătate.

Acest lucru se datorează faptului ca prețul alimentelor din indexul ONU este la cel mai inalt nivel istoric si ca deficitul de cereale provoacă revoluții in Orientul Mijlociu.

Astfel, problema a căpătat ton de urgenta maxima, fiind necesar sa aflam daca aceasta criza a albinelor va destabiliza cu totul securitatea alimentara mondiala, deja slabita de criza economica.

Dispariția albinelor s-a accelerat vizibil în ultimii ani

Banca agricola americana Rabobank a declarat ca numărul coloniilor de albine care nu supraviețuiesc in SUA de la an la an s-a mărit de la 30% la 35%, dupa ce mult timp valoarea a stagnat la 10%. Procentul este de peste 20% in Europa si aproape la fel in Asia si America Latina.

Albinele sunt esențiale pentru polenizarea nucilor, pepenilor, citricelor, merelor, cepei, broccoli, dovleceilor, fasolei, ardeilor, vinetelor, castravetilor, rosiilor, fasolei, cafelei, cacao, avocado si nucilor de cocos.

SUA se confrunta cu cel mai mare dezechilibru in acest sens. Din 1961, producția agricola, care depinde de activitatea albinelor, a crescut de patru ori, in timp ce numarul coloniilor de albine s-a injumatatit. Mai mult, numarul de albine per hectar a scazut cu aproximativ 90%.

„Agricultorii reușesc deocamdată sa se descurce cu un număr mic de colonii de albine, si nu exista inca date privind un posibil efect negativ asupra randamentului. Intrebarea este insa cat timp vor mai reusi sa faca fata daca situatia nu se imbunatateste?”, arata un raport al Rabobank.

Conform unui articol publicat in Science, specialistii au studiat evolutia coloniilor de albine si habitatele lor, incepand cu anul 1901, pana in prezent, si au observat faptul ca speciile aflate in extremitatile habitatelor nu au supravietuit schimbarilor survenite datorita modificarii climatului. De asemenea, studiile au evidentiat o rata de disparitie mai ridicata in ultimele decenii, cand schimbarile climatice au inceput sa se amplifice.

Practicile agricole agresive care au devenit foarte frecvente, datorita cresterii numarului populatiei si in acelasi timp scaderii procentului de sol fertil, contribuie la contaminarea cu substante chimice a florilor si plantelor, singura sursa de hrana pentru albine.

In ceea ce priveste insecticidele, o substanta din compozitia acestora, pe numele ei neonicotinoids, care afecteaza sistemul nervos si duce in cele mai multe cazuri la deces, reprezinta un pericol pentru firavele vietati. Dupa denumirea greu de citit si de pronuntat, realizam ca aceasta substanta “nu aduce” vesti bune.

Desi alte specii – precum fluturii – s-au adaptat rapid la schimbarile climei, nu toate speciile de albine detin aceasta abilitate. Cu toate acestea, sunt masuri pe care oamenii le pot lua pentru a restabili putin din echilibrul pierdut. Astfel, putem gasi alternative pentru insecticidele agresive, putem planta copaci, sau pur simplu sa evitam distrugerea pajistilor pline cu flori.

Uniunea Europeană a decis la începutul anului 2018 să extindă interdicția ce vizează trei neonicotinoide, pesticide considerate extrem de periculoase pentru albine, la toate culturile în aer liber.

Aceste pesticide sunt folosite la tratarea semințelor cultivate care odată transformate în plante cu polen, atacă sistemul nervos al albinelor, insecte care asigură peste 70 la sută din polenizare Restricția, contestată de producării de pesticide, se va aplica de anul viitor în Uniunea Europeană.

Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Ioan Fetea, spune că decizia Uniunii Europene va ajuta apicultura din România, unde zone întregi din sudul țării au fost afectate de aceste pesticide.

Cleopatra Stratan a îmbrăcat o ținută extrem de sexy la petrecerea “Viva Influencers Party”. Adolescenta a explicat însă că alegerile sale vestimentare nu îl deranjează pe tatăl ei, deoarece acesta are încredere în ea.

Cleopatra Stratan și-a făcut apariția la evenimentul de joi seară cu o ținută îndrăzneață. A îmbrăcat o pereche de pantaloni negri, un top de culoare bleu și o bluză transparentă. În unele cazuri, aceste ținute sunt alese de un specialist, însă de multe ori Cleopatra își alege singură hainele.

Cleopatra Stratan, în centru

„Optez pentru stilul clasic și natural, asta mă caracterizează. Tatăl meu nu este gelos, nu este supărat deloc pe mine pentru cum mă îmbrac, chiar mă susține foarte mult.

El are tot timpul încredere în mine că pot să iau singură deciziile corecte, mai ales când vine vorba despre vestimentație. Este tare mândru de fiecare etapă a creșterii mele, întotdeauna a fost, iar eu mă bucur foarte mult de lucrul acesta”, a declarat Cleopatra Stratan, pentru Click.

Adolescenta a mărturisit, într-un interviu acordat Libertatea, că tatăl ei are acces și la conturile ei de pe rețelele de socializare.

„Încă este devreme să o las singură, nu are 18 ani și o să-i mai fiu prin preajmă. Știu că nu contează dacă are 17-18, 19 ani, dacă e copilul e rău, poate și la 19 ani să facă prostii.

Dar Cleopatra cred că niciodată nu o să facă, o să fie fetiță la locul ei, cum și este, modestă și cuminte”, a declarat, în luna august, Pavel Stratan.

Corina Chiriac este una dintre cele mai apreciate și îndrăgite artiste de muzică ușoară din România. Și dacă pe carieră a pus dintotdeauna foarte mult preț, nu același lucru s-a întâmplat și cu partea sentimentală.

Corina Chiriac, în vârstă de 69 de ani, este o prezență fascinantă atât în viața de zi cu zi, cât și pe micul ecran. Artista a dezvăluit că a fost îndrăgostită o singură dată în viață, dar că i-a fost de ajuns, nemaidorind să treacă niciodată prin această experiență: 

„M-am îndrăgostit foarte târziu. Prima oară m-am îndrăgostit la 26 de ani. În seara aia mi-am dat seama, aveam nod în stomac, mă fâstâceam, eu care sunt vorbăreaţă. E tâmpită chestia asta, nu aş vrea să mi se mai întâmple. Să mă ierte spectatorii, devii tembel.

Pot să dau în scris că nu-mi mai trebuie îndrăgosteală. Eu am acum alte preocupări. Într-o viaţă întreagă o singură dată mi s-a întâmplat” – a mărturisit Corina Chiriac la B1Tv

Corina Chiriac a fost măritată o singură dată, timp de 4 ani, cu omul de afaceri Virgil Anastasiu, de care a divorțat în 2007, însă nu a dus lipsă de cereri în căsătorie: ” Eu am ales cariera cu adevărat, asta mă împlineşte pe mine.

Au fost băieţi, bărbaţi care m-au cerut de nevastă în studenţie, în liceu chiar şi le-am spus nu. Văzusem nişte situaţii dramatice. Mie cu siguranţă mi-a dat Dumnezeu o altă vocaţie”  – a mai spus Corina Chiriac.

Dacă am crede că marea iubire a artistei a fost soțul său, ei bine nu este nici pe departe așa. Corina Chiriac a recunoscut anul trecut, în emisiunea ”La radio cu Andreea Esca” de la Europa FM, că a fost vorba de un artist străin, însă nu i-a pronunțat numele. Ei bine, este vorba de celebrul artist ceh Karel Gott.

Corina Chiriac nu a avut niciodată copii, artista regretând foarte mult că nu a devenit
mamă: 

“Câteodată, am regretat că nu am avut copii, au fost multe momente. (…) Nu am părinți, nu mai am soț, nu am copii, nu am nepoți, nu am câine.

Am numai meseria mea. Să nu uitam acest detaliu. Sunt un om care a ales să nu aibă o familie, ca să nu fiu nevoită să am constrângeri și astfel să-mi rănesc familia, să o părăsesc plecând în turnee sau călătorii. Amintiți-vă, am locuit pe trei continente!

Nu am vrut să dezamăgesc oameni, chiar dacă la rândul meu am fost și rănită. Dar cariera nu m-a dezamăgit niciodată.”, – a declarat Corina Chiriac în urmă cu câţiva ani.