10 reguli de eticheta pe care trebuie sa le stii si sa le respecti pentru a nu te face de rusine atunci cand esti intr-un cerc de oameni culti

11

Felul în care stăm la masă şi mâncăm ţine de educaţie. Chiar dacă nu suntem în public, e musai să respectăm câteva reguli de bun-simţ.

Este foarte important să ştim în ce mână trebuie ţinută furculiţa când utilizăm cuţitul în acelaşi timp cu ea, dar şi ce înseamnă când punem tacâmurile încrucişate în farfurie. E total interzis să facem zgomote când mâncăm: plescăit, ronţăit, sorbit.

Distanţa mare dintre corp şi farfurie stă la originea tuturor greşelilor care se comit la masă, scrie Aurelia Marinescu în “Codul bunelor maniere astăzi”. Pentru a evita o serie de gafe este esenţial să ţinem cont de câteva reguli, începând de la poziţia pe scaun şi până la scobitul în dinţi.

1. Dacă scaunul e prea departe de masă, e inerent să ne pătăm, oricât de atenţi am fi. Trebuie să ne aşezăm în aşa fel încât capul să fie aplecat puţin deasupra marginii mesei.

În măsura posibilului, partea de sus a corpului nu trebuie să se mişte când ducem ceva la gură, se apleacă numai capul. Atenţie la coate! Trebuie să stea pe lângă corp, fără însă să exagerăm şi să înţepenim într-o poziţie nefirească.

2. Lingura şi cuţitul sunt ţinute întotdeauna în mâna dreaptă. Nu există nici o excepţie de la această regulă.

3. Furculiţa este ţinută în mâna stângă când utilizam cuţitul în acelaşi timp cu ea. O vom trece în dreapta când terminăm de tăiat câte o bucată de friptură, de pildă.

La sfârşitul unui fel de mâncare, în farfuria care trebuie luată punem paralel cuţitul şi furculiţa, cu dinţii în jos. În timp ce mâncăm, ţinem tacâmul deasupra farfuriei, fără să-l ridicăm prea mult în aer şi mai ales fără să gesticulăm cu el.

4. Lingura se ţine ca un creion, între degetul mare şi cel arătător, şi o dirijăm cu ajutorul celui mijlociu şi al încheieturii mâinii.

5. Cuţitul se ţine între degetul mare şi cel mijlociu, iar arătătorul se sprijină pe spatele mânerului. În nici un caz, nu se pune arătătorul pe spatele lamei.

Brânza nu se mănâncă folosind cuţitul

6. Când folosim furculiţa, o întoarcem cu dinţii în jos, pentru a o putea înfige în bucata pe care o ducem la gură. Brânza se mănâncă cu furculiţa, nu cu cuţitul.

7. Dacă un tacâm ne scapă pe jos din neatenţie, cerem altul. Nu-l ştergem sau suflăm în el spunând: “Nu-i nimic!”.

8. Când bem, păstrăm tacâmul în farfurie: furculiţa la stânga, cu dinţii în sus şi cuţitul la dreapta, cu lama sub curbura furculiţei. Dacă farfuria e goală şi punem tacâmurile încrucişate, e semn că dorim să mai fim serviţi din felul respectiv.

9. La masă trebuie evitate zgomote ca: plescăit, sorbit, ciocnitul tacâmurilor de veselă, oftaturi. Îndepărtarea resturilor rămase între dinţi nu se face la masă, în prezenţa tuturor, ci la baie.

10. La începutul mesei, punem şervetul pe genunchi, fără a-l desfăşura în totalitate. Ne servim de el cu discreţie, tamponându-ne gura. Este absolut interzis să-l înnodăm în jurul gâtului sau să-l fixăm în decolteu sau în gulerul cămăşii.

La sfârşitul mesei, şervetul se aşează lângă farfurie, fără a-l împături ca la început. Dacă adoptăm o poziţie corectă la masă, nu este nevoie să întindem şervetul pe genunchi.

“Când mesenii sunt numeroşi, nu se urează Poftă bună! Un ecou multiplicat cu douăzeci ar crea un vacarm nejustificat. Pentru a începe să mâncăm şi să bem, aşteptăm ca stăpâna, respectiv stăpânul casei să dea tonul.

Mâncarea este servită de gazdă, de un personal calificat sau, pur şi simplu, platoul cu mâncare trece din mână în mână. Gazda se serveşte sau este servită ultima”, se arată în “Codul bunelor maniere astăzi”.