Un om minunat, o minte frumoasă! Nevăzător, student la două facultăți, medaliat la Jocurile Paralimpice

Alexandru Florin Bologa este un tânăr cu dizabilități, nevăzător. În momentul în care a decis că nimic și nimeni nu-l poate împiedica să-și aleagă destinul s-a agățat cu mânile amândouă de viață și o trăiește din plin, cu plăcere, cu pasiune.

Alexandru a rămas nevăzător la vârsta de șapte ani și este convins de faptul că, cu ambiție și optimism se poate trece peste orice greutate în viață, un îndemn pe care, nu-i așa, și noi, cei normali, ar fi trebuit să-l simțim la fel de puternic.

„Am avut probleme de mic. De la 7 ani am rămas nevăzător complet. Mama în timpul sarcinii a luat un microb, care m-a afectat, iar ulterior, pe la 6-7 ani mi-am pierdut vederea definitiv. Am făcut o operație în Belgia, care însă nu a reușit.

A trebuit să învăț să fac față acestei situații, dar având probleme de mic, chiar dacă nu atât de grave, m-am obișnuit așa. Adică eu cred că dacă vedeam și problema apărea ulterior, era mult mai greu să mă adaptez. Eu așa știu lumea, așa o percep și cred că, cu toate că ai o dizabilitate poți să faci ceva în viață”, spune Alexandru.

Alexandru a studiat la o școală specială în Cluj, departe de părinții săi, plecați la muncă în străinătate. Nici boala, nici singurătatea nu l-au demoralizat. Absolvent al Liceului Special pentru Deficienții de Vedere Cluj-Napoca, a ales să se înscrie la două facultăți – Psihopedagogie Specială și la Kinetoterapie – din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj.

„Admiterile au fost dificile, dar am muncit și am reușit. Am ales aceste facultăți deoarece, fiind nevăzător m-am gândit că o să pot să ajut persoanele care sunt în aceeași situație cu mine, mult mai mult decât o persoană care nu are această deficiență. După finalizarea studiilor îmi doresc să profesez în domeniile pe care le studiez acum. Vreau să știu că am realizat ceva după anii de studii“, spune el.

Cum e o zi cursuri la facultate pentru Alexandru? Normală!

„Îmi scot laptopul din geantă și îmi pun căștile în urechi. Când profesorul începe să dicteze, eu îmi notez ideile într-un document Word. Am instalat pe laptop un program care îmi spune orice fac pe laptop: ce scriu, unde intru. Îmi corectez greșelile și uneori cer ajutorul colegului de lângă mine dacă nu reușesc să îmi notez ceva sau rămân în urmă.

Am un program similar instalat pe telefon, pentru a-mi fi mai ușor să folosesc telefonul. Când îmi place cursul și tema particip activ la discuție, răspund la întrebările profesorilor.

În ultimul timp folosesc tot mai puțin manuale, cărți scrise în alfabetul Braille. Învăț foarte mult audio. Laptopul îmi redă astfel toate cursurile și reușesc să rețin rapid. În pauze, ies împreună cu colegii mei pe hol, discut cu ei.

Îmi place compania lor și simt că și ei se bucură de prezența mea. Nu m-am simțit niciodată marginalizat de ei. Ei zic că sunt o persoană amuzantă pentru că mereu încerc să fac glume”.

Alexandru spune că uneori s-a simțit dat la o parte de cei din jur, dar consideră că fiecare om e liber să acționeze așa cum simte. „Cred că este important să cunoști persoana și abia apoi să judeci, pentru că aparențele înșeală.

Trebuie să învățăm să îi acceptăm pe cei din jurul nostru așa cum sunt. Câteodată e foarte nasol, mă gândesc că poate dacă eram sănătos nu mi se întâmpla un lucru sau altul, dar încerc să trec peste toate și astfel totul să fie bine”.

“Mulți tineri de vârsta mea, care au diferite dizabilități aleg să se izoleze de cei din jur. Sfatul meu pentru ei este să socializeze cât mai mult, să participle la activități.

Omul este o ființă socială, cu asta se hrănește. Ieșiți, cunoașteți oameni, lăsați calculatoarele, telefoanele, faceți mișcare. Apreciați viața de zi cu zi! Vă sfătuiesc să vedeți în tot ceea ce faceți și în tot ce vi se întâmplă ceva bun”.

Sfatul unui tânăr nevăzător – Alexandru, o minune de umanitate într-o lume din ce în ce mai cenușie. Nu-i așa că vă simțiți inima mai caldă, că sunteți mai buni, mai optimiști, mai cu dragoste de viață? Mulțumim, Alexandru, și noi îți suntem aproape!

Alexandru este pasionat și de sport, practicând judo, la un nivel competițional înalt.

„Mie de mic mi-a plăcut sportul. Am început cu înotul. La școală s-a făcut o selecție pentru un program judo pentru nevăzători. Doamna antrenoare, domnul profesor, m-au selectat pe mine dintr-un număr considerabil de elevi și am început antrenamentele la club. Mă antrenez împreună cu Lotul Feminin de Judo, aici, la Cluj. Îmi place ceea ce fac.

Practic acest sport din clasa a 6-a, când am renunțat la înot pentru judo. Am participat la numeroase concursuri naționale, europene și mondiale. Am obținut medalia de argint de la Europenele de Juniori din 2013, din Eger-Ungaria. Am participat la Cupa Mondială de Seniori din Germania, Frankfurt, la mondialele din Colorado, în anul 2014.

Anul acesta am fost la Seul și urmează să particip la Europenele de Seniori la Lisabona, Portugalia. Noi suntem mereu ocupați, participăm la numeroase competiții, de unde ne străduim să aducem medalii și premii”.

Și cum viața este doar o cutie cu bomboane de ciocolată, Alexandru continuă să ne surprindă, chiar astăzi câștigând medalia de bronz în finala mică a turneului de judo de la Jocurile Paralimpice ce se desfășoară la Rio, după ce l-a învins pe uruguayanul Henry Borges. Bravo Alexandru, continuă, surprinde-ne, uimește-ne, mușcă din viață cu mai multă poftă!