Prima lună a verii, iunie, ne răsfaţă cu mirosul teilor. Numită în tradiţia populară “Cireşar” sau “Cireşel”, în această lună ne bucurăm de aroma şi dulceaţa acestor fructe.
Denumirea acesteia derivă din latinescul “junius”, dar se mai presupune că s-ar putea trage din “juniores”, care înseamnă “tineret”, această lună fiind menită să sărbătorească populaţia tânără, în epoca romană.
Poetul Ovidiu a dat şi explicaţia – zeiţa Iuno (Iunona sau Junona) a revendicat această lună. Iuno era soţia lui Jupiter, iar romanii o considerau zeiţa protectoare a femeilor. Denumirile şi simbolurile lunilor s-au schimbat în timp, unele chiar la cererea Bisericii.
Iunie este a şasea lună a anului în calendarul gregorian şi iulian, are 30 de zile, cu ziua de 15 ore şi noaptea de 9 ore.
Fazele Lunii
Soarele: la începutul lunii, răsare la ora 5 h 35 m şi apune la ora 20 h 53 m, iar la sfârşitul lunii, răsare la ora 5 h 35 m şi apune la ora 21 h 04 m.
La 21 iunie ora 13 h 07 m – are loc Solstiţiul de vară.
Pe 22 iunie începe zodia Racului şi se încheie pe 22 iulie.
Luna – reprezintă perioada de timp cât durează o rotaţie a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde, aproximativ 29 zile şi jumătate. În această mişcare, se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.
Fazele Lunii: 06 iunie – Luna la Ultimul Pătrar la 21 h 32 m; 13 iunie – Lună Nouă la 22 h 43 m (Luna începe să crească), 20 iunie – Luna la Primul Pătrar la 13 h 51 m; 28 iunie – Lună Plină la 07 h 53 m (Luna începe să descrească), potrivit www.astro-urseanu.ro.
Tradiţii şi obiceiuri populare
Potrivit prezicerilor populare, dacă fulgeră şi tună, vara va fi ploioasă şi recoltele de grâu vor fi bogate, iar dacă plouă mult, se strică via şi strugurii. Dacă sunt omizi, va fi recoltă bună la grâu şi la struguri.
În această lună, se seamănă ridichile de toamnă, guliile şi conopida de iarnă, se sapă viile a doua oară.
În războiul dintre forţele naturii, omul, pentru a le îmbuna, le-a preamărit, dedicându-le sărbători şi obiceiuri (Timoftei, Vartolomeu, Onofrei, Elisei, Sânpetru).
În acest an, luna iunie debutează cu Târgurile Drăgaicei şi Sânzienelor, organizate în a doua jumătate a lunii iunie, păstrează amintirea unei divinităţi preistorice a agriculturii, celebrată la solstiţiul de vară, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul ”Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român” (2000).
Atotputernicia soarelui de la solstiţiu se celebrează, la români, prin focurile de Sânziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Încinşi cu brâuri de pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri care ar fi să vină.
Din cele mai vechi timpuri, solstiţiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstiţiului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul fiind considerat de către biserică drept păgân, a fost mutat pe 24 iunie – ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.
În timp, Noaptea de Sânziene – cum este denumită în folclorul românesc – a devenit o serbare populară, cu caracter tradiţional, ce se desfăşoară diferit în funcţie de ţara respectivă şi chiar de regiunea respectivă. Pentru ţărani, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii.
În credinţa populară se crede că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pădure şi salată va fi distrusă.