Mulți credincioși nu ințeleg întotdeauna la ce se referă cuvântul Acatist, făcând o confuzie între slujba în sine a Acatistului cu unele pomelnice cu cereri speciale pe care ei le alcătuiesc, înșirând în interior nevoile lor personale.
Așadar, prin cuvântul Acatist se înțelege în primul rând slujba liturgică făcută de Biserică pentru cinstirea unui sfânt, pomenindu-l pentru viața sa minunată și pentru minunile pe care le face în viața enoriașilor.
Slujba unui sfânt se citește de obicei în ziua prăznuirii sale, dimineața, înaintea Sfintei Liturghii, sau seara, după slujba Vecerniei. Însă, pe lângă Acatistele în cinstea sfinților, avem și Acatiste închinate Mântuitorului ori Maicii Domnului.
Un acatist poate însemna slujba în sine destinată acestuia, ori pomelnicele cu cereri speciale
Cuvântul Acatist înseamnă a sta în picioare, fiind opusul cuvântului Catismă, ce indică faptul că enoriașii stau jos. Față de Catisme, în timpul slujbei Acatistului se stă în picioare sau în genunchi, prin această postură arătând dragoste și rugăciune stăruitoare față de sfântul pe care îl pomenim.
Revenind, unii creștini numesc Acatiste și pomelnicele speciale pe care aceștia le dau în Sfântul Altar, pentru a fi citite după slujba Acatistului. Pomelnicele se citesc în taină sau cu voce tare de către preot, însă și aici este o problemă.
Unii creștini numesc Acatiste și pomelnicele speciale pe care aceștia le dau în Sfântul Altar
Unii enoriași au pretenția ca preotul să citească la slujbă, cu voce tare, pe lângă nume și prenumele cu care aceștia se confruntă, și cererile fiecăruia după bunul plac, fiind o exagerare.
La pomelnicul cu numele formulate e potrivit să adăugăm și „Mulțumim pentru tot ajutorul primit de la Dumnezeu și ne rugăm pentru iertarea păcatelor, dobândirea celor de trebuință vieții, ajutor și mântuire.”