Ce este senzația de deja-vu? De ce retrăim anumite momente pe care teoretic nu le-am trăit niciodată? Ne lămuresc experții Lidia Fecioru și Mihai Voropchievici.
„Deja-vu-ul începe tot de la noi. Deja-vu-urile le avem întotdeauna în vis. Noi nu visăm practic. Visul ca atare nu există. Înainte de a adormi avem acea tresărire ușoară.
Avem desprinderea corpului astral de corpul fizic. Există mai multe corpuri, există și corpul informațional.
Acest tip de corp poate capta informația. Nu poți avea informații pentru alții, ci doar pentru tine. Corpul astral captează informația ca undele magnetice, ca undele de radio.
Corpul nostru astral vine cu informația când ne trezim deși pare că am visat toată noaptea. Vine cu… mie mi s-a întâmplat în perioada repatrierii în 1991 spre 1992. Trebuia să mă întâlnesc cu o doamnă.
Eu, când am venit în București, nu știam Capitala decât cu metroul. Se deschisese nu știu ce linie și nu știam să mă dau jos pe partea cealaltă. Am visat chestia asta. A venit timpul să mă văd cu cineva. Unde crezi că m-am întâlnit?
La Coloane. Era îmbrăcată într-un parpalac bleu… Cu atâta lux de amănunte era acel deja-vu de nu se poate. Îți dai seama că eu mai trăisem aceeași scenă o dată?
Le putem numi și vise premonitorii. Corpul nostru astral se desprinde de multe ori în timpul operațiilor.
Corpul astral pleacă abia după 40 de zile de la deces. Corpul nostru astral stă mereu lângă noi la nivelul de 2 metri și se uită la noi”, a declarat Lidia Fecioru.
„Fiecare om în timpul somnului moare 20 de secunde. Nu mai respiră efectiv. Se presupune că în acest interval se întâmplă eliberarea aia, atunci pleacă acest corp astral și călătorește în locul de unde își ia informația.
Eu am fost cu ani în urmă urmărit de un vis ciudat care se repeta la intervale de 2-3 nopți. Plecam din oraș, din Brașov, și apoi mă pierdeam aiurea. Am consultat cărți de vise.
Nu mi s-a întâmplat exact ce s-a întâmplat în visul ăla. Trebuia să mergem din Brașov în Cheia, că acolo stăteam. Gură multă, unul te mai întreba ceva… În 2 minute s-a declanșat o ploaie torențială și apoi ne-am încurcat și ne-am trezit într-un cartier de șvabi. Nu se mai vedea drumul de atâta ploaie.
Era ceață. Exact ora 1 cum visasem eram la o poartă cu numărul 1. 1 ăla era de fapt ora 1. A apărut un om care a venit și a bătut în geam și ne-am dus în Cheia după el. Atunci mi-a venit visul ăla în minte cu lux de amănunte. Eu nu vedeam sensul la povestea aia”, a declarat Mihai Voropchievici.