Nu exista viata duhovniceasca fara rugaciune.
1. Sa facem din rugaciune o obisnuinta zilnica si nu doar un gest ocazional.
2. Sa nu inceapa ori sa se termine ziua fara rugaciune.
3. Cel mai bine e sa gasim un timp dedicat doar pentru rugaciune. In acest fel ii multumim lui Dumnezeu, Cel care ne daruieste toate clipele vietii noastre.
4. Oricat de grabiti am fi dimineata ori de obositi seara, trebuie sa ne rugam cat de putin. ugaciuni ca „Tatal nostru”, „Cuvine-se cu adevarat” ori rostirea rugaciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!”) aduc pacea si binecuvantarea in viata noastra.
5. Un crestin adevarat se roaga citind Rugaciunile serii, Rugaciunile diminetii, Acatiste, Paraclise. Sa ne straduim sa devenim „profesionisti” ai rugaciunii, sa ne impunem o regula de rugaciune, dupa ce am discutat-o, mai intai, cu duhovnicul nostru.
6. Rugaciunea este absolut necesara pentru igiena sufleteasca.
7. Un suflet care nu primeste rugaciunea zilnica este amenintat de tristete si de prabusirea in deznadejde.
Fiecare cuvant dintr-o rugaciune e important ‒ roaga-te cu mintea adunata!
Daca am avea mintea concentrata asupra fiecarui cuvant al rugaciunii, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni ca si inainte de a ne ruga.
Cu gura poti rosti si psalmi si acatiste si canoane, si poti rosti si aceasta rugaciune scurta de care am amintit. Insa, cand rostesti cu gura, adeseori mintea colinda pe alte coclauri. Si de aceea este bine sa fim mai concentrati, sa facem un efort; daca nu reusim dintr-o data, putem repeta rugaciunea.
S-o repetam, sa ne caim pentru aceasta ratacire a mintii. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute, sa ne adunam mintea aceasta in noi insine, orice rugaciune am face, fie ea rugaciune de psalmi, paraclisul Maicii Domnului sau Canonul catre ingerul pazitor.
Daca am avea mintea concentrata asupra fiecarui cuvant al ruga, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni ca si inainte de a ne ruga. Daca nu reusim sa fim atenti, repetam rugaciunea.
O data, de doua ori, de trei ori, de patru ori, pentru ca rugaciunea spusa fara sa fim atenti este nula. N-are raspuns din partea lui Dumnezeu pentru ca facem aceasta numai cu buzele, iar „cu inima fiind departe de Mine”, cum spune Mantuitorul Hristos.
Asa incat rugaciunea trebuie sa fie concentrata, fie ca-i spusa cu glas tare, fie ca-i spusa in taina. Caci cuvintele rugaciunii sunt alcatuite in asa fel, incat sa ne conduca spre noi insine, spre acest centru unde Dumnezeu este ascuns in noi. Mantuitorul ne spune: „In voi este Imparatia lui Dumnezeu”. Sfantul Apostol Pavel ne spune: „Voi sunteti temple ale Duhului Sfant”. (Pr. Sofian Boghiu)
– Pentru un familist care sta la servici opt ore, are copii, trebuie sa faca mancare, cumparaturi, cum poate sa tina el randuiala rugaciunii inimii?
Parintele Petroniu Marin: Chiar si in aceste conditii, se poate.
Cunosc oameni care duc o viata obisnuita, oameni din lume, care merg la servici, care au griji, care au tot felul de incercari in viata de familie, care au copii, care au sot sau sotii si care, totusi, sporesc in rugaciune, ajung la o rugaciune de calitate.
Ma refer la rugaciunea mintii si a inimii, nu doar la cititul unor acatiste sau la cititul altor rugaciuni, care sunt, de asemenea, folositoare.
Omul poate dobandi aceasta lucrare chiar si in lume si am exemple la Spovedanie de credinciosi care se roaga si care au dobandit aceasta rugaciune si care o pastreaza. O mai pierd cateodata, dar o au undeva in inima lor. Oamenii acestia au bucurie, au pace, primesc har si cand il pierd, se intristeaza si iarasi se dedica rugaciunii, si iarasi il redobandesc.