Nu inseamna ca ne gandim tot timpul la acea persoana, ca ne amintim situatii trecute sau ca visam cu ochii deschisi. Putem alege sa ne continuam viata, chiar sa incepem o relatie cu o alta persoana, insa ACEA persoana este efectiv ca o alarma de ceas.
Orice miros, gust, sunet sau orice alt detaliu care ne aminteste de aceasta persoana ne poate da peste cap.
Este de ajuns numai sa ni se intalneasca privirile pentru un scurt moment pentru a ne aminti imediat, pana la cel mai mic detaliu, modul in care respira, obiceiurile, tabieturile, mirosul…toate acele lucruri care ne faceau sa ne simtim atat de confortabil.
Este ca si cum aceasta persoana ar continua sa traiasca in interiorul nostru in ciuda vointei noastre. Sunt ca o planta care continua sa creasca fara a fi macar un pic udata sau ca un nor care continua sa apara chiar si atunci cand este soare.
De cele mai multe ori amintirea acestei persoane nu este una placuta si ne intoarce viata cu susul in jos exact atunci cand credeam ca am depasit momentele cu ea, cand credeam ca ne-am revenit si ca suntem din nou stapani pe propriile acte si pe propria viata.
In adancul sufletului nostru stim ca daca aceasta persoana ne-ar cere sa fugim cu ea in lume am face-o cu ochii inchisi, fara nicio ezitare.
Stim, dar nu vom recunoaste acest lucru in fata nimanui, nici macar in fata noastra . Vrem sa ne pastram mandria, orgoliul, vrem sa parem puternici. Indiferent ce am face, aceasta persoana nu poate deveni un strain.
Ne-am dori din tot sufletul sa putem trece peste aceasta persoana, sa ne trezim de dimineata ca si cum nimic s-ar fi intamplat, complet vindecati de orice are legatura cu ea. Dar nu conteaza ce vrea ratiunea caci subconstientul nostru ar vrea cu orice pret sa fie din nou alaturi de acea persoana.
Incepem sa ne turmentam, sa ne mustram ca suntem inca prinsi sub vraja lor. Incepem sa ne intrebam ce am fi putut face altfel astfel incat sa nu ne fi parasit, unde am gresit, mai este ceva de facut. Invartim situatia pe toate partile.
Desi dur, adevarul este unul singur. Trebuie sa intelegem odata pentru totdeauna ca acea persoana ne-a uitat, a trecut peste ce a fost si trebuie sa facem si noi acelasi lucru.
Trebuie sa nu cadem prada unor amintiri. Trebuie sa luptam sa ne vindecam chiar si atunci cand simtim ca nu mai avem putere. Nu trebuie sa permitem ca nimeni si nimic sa ne dicteze viata.
Se spune ca timpul le vindeca pe toate si nu este nici pe departe un cliseu. Ceea ce avem de facut este sa ne vedem in continuare de viata, sa incercam sa ne facem existenta pe pamant cat mai placuta, sa luptam la fericirea noastra, sa ne oferim din nou sansa iubirii.
Intru-un final, vom privi in urma si vom vedea ca nu mai avem nicio tresarire la amintirea acelei persoane. Unii oameni sunt meniti si merita sa ramana in viata noastra, altii nu.