Experienţă dezgustătoare trăită în lift de voluntarii veniţi cu daruri la copiii internaţi la secţia de oncologie. „Mie ce mi-aţi adus? Ce plasă îmi daţi?“

Un inginer de la fabrica de maşini Ford din Craiova a trăit, astăzi, o întâmplare dezgustătoare şi revoltătoare. Acesta a mers împreună cu mai mulţi colegi cu 100 de plăsuţe cu diferite daruri la copiii internaţi la Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova.

Secţia unde se află internaţi copiii se află la etajul IX, iar voluntarii au chemat liftul să urce, mai ales că erau încărcaţi cu multe cadouri.

În lift, aceştia au avut un şoc. Femeia care apăsa pe butoane le-a cerut şi ea o plasă. Cum a fost refuzată, liftiera le-a spus celor care erau încărcaţi cu daruri că sunt nesimţiţi.

Victor Mihăescu a postat toată această întâmplare pe pagina sa de Facebook şi speră să fie luate măsuri cu femeia:

„Povestea începe cu o uşă de lift … la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova. Încarcaţi cu 100 de plase cu cadouri şi dulciuri pentru copiii de la secţia de Oncologie, împreună cu colegii mei, am aşteptat civilizat liftul pentru a urca la etajul 9.

Nu din comoditate, ci din cauza greutăţii plaselor. Liftul ajunge, se deschid uşile şi ne urcăm. Din prima secundă când am pus piciorul în lift… a început bătaia de joc şi nesimţirea pe care nu am mai întâlnit-o la un asemenea nivel. O sa încerc să expun conversatia LIFTIEREI cu noi:

– Mie ce mi-aţi adus? Ce plasa îmi daţi? (Noi…am zâmbit…crezând ca este o glumă…şi am tăcut..fâstâciţi..)

Liftiera însă insistă:

– Haideţi… nu îmi daţi şi mie o plasă? Ce, nu stiţi că de câte ori se vine aici cu cadouri prima plasă se dă la liftieră? (noi…sideraţi…lăsati mască…fără cuvinte…)

– Nu ştiam că aşa trebuie… Ce plasă doriţi? Din aceasta cu pufuleti? (zice una din colegele mele…în glumăa)

– Nu, nu cu pufuleti. Pai ce, nepoţii mei mănâncă pufuleţi? Sunt de familie bună. Ce mama. dr…

Între timp, ajunge liftul la etajul 9… şi coborâm unul câte unul pe langa «duamna» care stătea pe scaun şi se uita sfidător la noi că nu i-am dat nimic. Apoi, nu a îndurat-o inima şi ne-a aruncat ultimele vorbe:

– Sper să nu vă mai întoarceţi să mergeţi cu acest lift cât sunt eu aici…nesimţire…
Uşile s-au inchis…

Această conversaţie s-a întâmplat astăzi, 10.12.2018, ora 11:40 in liftul Nr.9. Poate managementul spitalului o poate identifica şi să-i faca raport de desfacere a contractului de muncă acestei «fiinţe», dacă o putem numi aşa, o persoană care cu toate că i-am zis că mergem la oncologie să facem nişte copii sarmani fericiţi, nu i-a pasat. Ea voia plasa ei, că şi ea are nepoţi…

Sunteţi convinşi că dacă a fost atât de directă cu noi, acelaşi lucru se întâmplă cu toată lumea? Probabil că trebuie să îi bagi 10 lei în buzunar, dacă vrei să urci…

Nu înteleg însă de ce această «duamnă» trebuie să fie platită din banii noştri pentru a apăsa pe un buton. V-aţi gândit că oricine poate apăsa în 2018, un buton de la lift, şi să mearga la ce etaj doreşte? Se poate face prin control-acces acest lucru, fără ca oamenii să mai aibă de a face cu aceste sugative de liftiere.

Mesaj pentru LIFTIERĂ (nu am apucat să îi zic atunci nimic…eram mască):

– Ne cerem scuze «duamnă» că nu v-am lasat o plasă. Am preferat s-o dăm unui copil cu probleme al cărui zâmbet e mai important decât dumneavoastră şi a dumneavoastră «familie buna».

Bănuiesc că aţi făcut 3 facultăţi dacă sunteţi de «familie bună», apoi aţi dat concurs pentru postul de LIFTIERĂ şi abia aţi intrat, fiind concurenţă mai mare decat pentru posturile de doctori. No offense pentru acest job…dar m-a scos din sarite limbajul superior cu care ne-a tratat.

Sper ca acest mesaj să îl vadă şi doamna ministru al Sănătăţii şi să ia măsuri în acest sens. Sunt convins că la Craiova o mână se spală pe alta şi toată povestea va fi tratată ca un lucru minor. Pentru noi insa contează! Nu din acest motiv plătim CAS.

PS: Stiu ca era lift de bolnavi…Sper să nu ne acuzaţi că am mers cu acel lift şi vezi domne trebuia să mergem pe scări 9 etaje, cu 100 de plase. Doream sa facem un act caritabil, nu să fim trataţi ca nişte intruşi“.