Parintele Savatie Bastovoi este o personalitate cunoscuta in mediile bisericesti si in cele intelectuale, cartile sale fiind apreciate cu mai multe distinctii prestigioase cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1996), Premiul salonului national de carte de la Iasi (1996), premiul Fundatiei Soros pentru debut, premiul revistelor „Timpul” si „Convorbiri literare” din Romania.
Din anul 1996, este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. S-a nascut pe 4 august anul 1976, in Chisinau, tatal sau Valentin Bastovoi fiind profesor de logica la Universitatea „Ion Creanga”, iar mama Claudia, absolventa a Institutului de Arte, sectia regie.
Cele 10 porunci moderne
1. Sa nu uiti ca trebuie sa mori
Cand aveam doi ani, am cazut din sania inhamata la cal, iar tata s-a dus fara sa ma observe. Tata era padurar pe atunci si intamplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Cand calul a pornit, eu am cazut pe spate, in zapada, amestecandu-ma cu cerul alb de iarna.
Atunci am avut pentru prima oara descoperirea singuratatii si a mortii. Nu am plans si nici nu am strigat. Tin minte ca eram imbracat intr-o salopeta albastra cu gluga. M-am intors tacut in casa, la mama, mergand atat de incet, incat sa-i dau ragaz tatei sa ma ajunga din urma.
2. Sa nu uiti ca trebuie sa iubesti
Cel mai cumplit lucru care i se poate intampla unui om este sa nu fie iubit. Dar cred ca si mai cumplit este sa nu iubesti. Intotdeauna mi-a fost usor sa iubesc oamenii, sa ma bucur ca-i vad. De aceea, nu am avut nicio piedica in a intelege Evanghelia.
Cand faceam vreo bazaconie, mamica imi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa suprema, pe care eu o traiam ca pe o izgonire din Rai. Sfantul Isaac Sirul spunea ca focul iadului nu este altceva decat dragostea pierduta pe care esti condamnat sa o contempli vesnic.
3. Sa nu pretuiesti in bani ceea ce Dumnezeu ti-a dat in dar
Am inteles asta in adolescenta. Eu fiind elev la Liceul de Arta („Octav Bancila”) din Iasi, mama m-a dus la Petersburg sa vad Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divortata cu doi copii, dar foarte descurcareata.
O chema Izolda si ea mi-a cumparat prima mea chitara. Dumnezeu sa-i dea sanatate! Avea gratar si facea multi bani. Eu niciodata nu am vazut atat de multi bani.
Vindea frigarui noaptea, pana spre dimineata, ca erau noptile albe. Uneori ieseam si eu cu ei, ca era interesant. Ei faceau si vindeau frigarui, iar eu desenam intr-o mapa pe care o sprijineam pe genunchi.
Cat oamenii mancau, eu aveam timp sa le „fur” portretele. Un barbat chel si vesel s-a apropiat de mine si a inceput sa exclame: „Pai asta sunt eu! Sunt chiar eu! Cat sa-ti dau ca sa mi-l vinzi?”.
Eu zic, vi-l dau asa, eu nu vand. Si i-am dat acel portret. Barbatul totusi mi-a dat un dolar, era in 1991. Apoi s-a dus. Eu am ramas cu acel ban. L-am pus intr-un caiet si nu l-am folosit niciodata.
4. Sa nu crezi raul
De cate ori am crezut un rau despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simtit murdar, partas la o lucrare de uratire a omului. Am vorbit si eu de rau, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare data ca nu am avut dreptate.
Prefer sa gresesc prin a-mi pastra o parere buna despre un om rau decat sa ajung sa cred o vorba proasta despre un om bun.
Orice rau este o minciuna. Raul, asa cum spunea fericitul Augustin, nu exista. Raul este o mare absenta, absenta binelui si a iubirii. De aceea, a crede raul este totuna cu a te cufunda in absenta, in minciuna.
5. Sa nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire inclinata spre deznadejde, cunoscand toate relele care ies din aceasta cadere sufleteasca. Dar intr-o zi mi-a venit gandul salvator. Mi-am zis ca Dumnezeu cunostea caderile mele, si cele trecute, si cele viitoare si totusi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare.
Daca ne-am nascut inseamna ca Dumnezeu si-a pus toata increderea in noi. E o mare incurajare sa te gandesti ca Dumnezeu are incredere in tine. La disperare omul e capabil de orice rau, el se porneste cu razboi impotriva propriei fiinte, avand parca o placere demonica din a-si calca propriile principii, practic sinucigandu-se spiritual.
Cred ca orice duhovnic adevarat isi incepe sfatuirea de dupa spovedanie prin cuvintele: „Sa nu deznadajduiesti”.
6. Sa nu te crezi sfant
Sfantul Siluan Athonitul zicea: „Doua ganduri sa nu le primesti si sa nu le crezi, primul ca nu te vei mantui si al doilea ca esti sfant”. Sa nu te crezi mai bun ca altii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai buna decat a vecinului, dar asta nu inseamna ca tu esti mai bun ca el, doar lucrarea e mai buna.
Darurile date de Dumnezeu nu se iau inapoi, dar oricine se mandreste cu lucrarile sale ajunge sa se intunece si sa foloseasca darul prosteste, dupa care ajunge sa-si piarda demnitatea.
7. Sa nu te pui chezas
De cate ori m-am pus chezas pentru cineva, am incurcat oamenii si am facut rau. De cand ma tin minte, ma bagam sa salvez pe toata lumea. Narcomani, betivi, femei batute de barbat si asa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furati, lucruri disparute, probleme cu vecinii.
Am ajuns la concluzia ca daca vrei sa ajuti pe cineva, ajuta cat te tin curelele, dar fara sa implici si alti oameni. Asta inseamna sa te pui chezas pentru cineva, sa garantezi ca el se va indrepta, ca te reprezinta. Mare greseala.
Odata am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Sa nu te pui chezas”. Noi, cand citim Scriptura, intelegem si retinem doar atat cat am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.
8. Sa nu te razbuni de doua ori
Razbunarea este un pacat, dar este omeneasca. Scriptura spune sa nu pedepsesti de doua ori pentru aceeasi greseala, principiu care a ajuns si in dreptul roman. Pot intelege un gest de razbunare, desi e mai bine sa nu te razbuni, dar ma instrainez de omul care se razbuna de doua ori, adica la nesfarsit, pentru o singura greseala.
Cand m-am razbunat o data, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar cand m-am razbunat a doua oara, s-a intors totul in capul meu si am ajuns sa inteleg ca m-am razboit cu mine insumi.
9. Sa nu invingi cu orice pret
Oamenii care cauta sa fie invingatori cu orice pret, in cele din urma, pierd totul. Prefer sa fiu considerat invins uneori pentru a-mi pastra sansa sa inving la urma. Odata un episcop roman mi l-a laudat pe Adrian Nastase (se intampla prin 2004): „Va dati seama, omul acesta (Adrian Nastase) a avut doar note de zece, niciun noua! E extraordinar, nu-i asa?”.
Eu i-am raspuns: „Eu nu am incredere in oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a intrebat episcopul surprins. „Pentru ca ei nu stiu sa piarda, iar omul care nu stie sa piarda te vinde pentru o victorie vremelnica”.
10. Sa nu razi de rusinea nimanui
Cand eram mic, am auzit baietii mai mari razand de cineva care a fost prins intr-un pacat rusinos. Apoi, de fiecare data cand ma intalneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, imi venea in minte, fara sa vreau, pacatul pe care il facuse.
Dar nicodata nu am spus cu buzele mele acel pacat si m-am purtat asa cu acel om ca si cum nu as sti nimic. Nici acum, cand el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru ca nu vreau sa-i rascolesc rusinea.