Sânziene 2018 (Drăgaica), pe 24 iunie- Traditii: Ce se face in aceasta zi pentru a avea spor si bunastare

În fiecare an, creştinii ortodocşi serbează naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului.

În calendarul popular, sărbătoarea este denumită Sânziene, în Ardeal, iar în Muntenia şi Oltenia-Drăgaica.

Sânzienele, spre deosebire de iele, sunt zâne bune, umblă noaptea şi dau puteri oamenilor, animalelor şi plantelor.

“Oamenii fac ceai din sânziene şi îl beau, le dau flori de sânziene animalelor să mănânce ca să fie apărate de boli”, povesteşte etnologul maramureşean Janeta Ciocan.

Cine nu cinsteşte Sânzienele, adică cine nu le culege, nu împleteşte cununi şi nu le aruncă peste casă sau nu face niciun alt obicei din nenumăratele tradiţii existente, îşi atrage pedeapse din partea “zânelor” bune. În acest caz, Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recolte.

SÂNZIENELE 2018. TRADIŢII şi OBICEIURI de SÂNZIENE. Fetele se tăvălesc goale în roua dimineţii

În Maramureş, fetele nemăritate obişnuiau să se spele dimineaţa, în roua sânzienelor, ca să aibă copii.

“Fetele dezbrăcate se tăvăleau în iarbă ca să fie fertile”, mai spune etnologul. Şi femeile se spală în apă curgătoare ca să fie curate de această sărbătoare.

Nu oricine are dreptul să culeagă această plantă, doar copiii şi femeile ajunse la menopauză. Altfel, îşi pierd puterea plantele.

În noaptea de 23 spre 24 iunie, fetele nemăritate îşi pun la căpătâi flori de sânziene, în speranţă că îşi vor visa ursitul, adică jumătatea.

SÂNZIENELE 2018. TRADIŢII şi OBICEIURI de SÂNZIENE. Cununa peste casă arată cât vei trăi

După ce sunt culese, florile de Sânziene se împletesc şi se aruncă peste casă.

“Cununile care rămân pe casă, undeva sus, pe acoperiş, înseamnă că acele persoane care le-au aruncat vor trăi mult. Cele care ajung în partea de jos a acoperişului – înseamnă viaţă scurtă. Iar cununile care cad de pe acoperiş vestesc sfârşitul apropiat al celor care le-au aruncat”, mai spune etnologul.

În Maramureş, mai există o tradiţie potrivit căreia florile de sânziene se impletesc sub formă de cruce, se duc la biserică şi se sfinţesc, iar apoi se pun la “crucile” drumului (pe drumurile din afara satului, unde se află pământurile pe care le lucrează sătenii) ca să rodească holdele şi recoltele.

SÂNZIENELE 2018. TRADIŢII şi OBICEIURI de SÂNZIENE. Cum se află norocul

Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii, agață cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și, dacă a doua zi în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/pene de la păsări, consideră ca anul va fi bun, mai ales pentru acestea.

SÂNZIENELE 2018. TRADIŢII şi OBICEIURI de SÂNZIENE. Practici şi ritualuri magice – vrăji de Sânziene

Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și sunt păstrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Pentru alungarea spiritelor malefice, se aprind focuri în care se aruncau substanțe puternic mirositoare, se buciumă și se strigă în jurul focurilor.

Noaptea de Sânziene e în noaptea asta! Traditii si superstitii: Cum să te păzești de blesteme

În calendarul ortodox din iunie 2018, mai exact pe 24 iunie, în preajma solstițiului de vară, pică Drăgaica su Sânzienele, o sărbătoare populară care coincide cu Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul.

Încă din 2013, în ziua de Sânziene sau de Drăgaică a fost instituită și Ziua Universală a Iei românești.

Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele își au originea într-un străvechi cult solar.

Denumirea este preluată, cel mai probabil, de la Sancta Diana, zeița silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe.

În credința populară, Sanzienele erau considerate a fi Copii din Grupul niște femei frumoase, niște adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.

Conform tradiției, Sanzienele sunt niște ființe magice care plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie. Ele cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sanzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu “lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac.

De aceeea, pentru a nu fi loviți de blesteme, oamenii au creat adevărate ritualuri. De asemenea, în ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlneau practici și obiceiuri de divinație, de aflare a ursitei și a norocului în gospodărie.

Tradiții și superstiții de Sânziene

În dimineața de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau flori de sanziene, pe care le împleteau în coronițe și le arucau pe acoperișul caselor.

Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coroniță rămânea pe casă sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coroniță, alunecă spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș.

În dimineaţa zilei de 24 iunie, multe fete obişnuiau să se scalde în roua din zone neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă.

În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc şi mai ales se fereau să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu acea rouă era sănătos şi drăgăstos peste an.

Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea care premergea sărbătoarea, pentru a-și visa ursitul.

În unele zone fetele își făceau coronițe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineață găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vară care începea.

Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și erau păstrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Când florile sunt culese și coronițele pregătite, începe Dansul Sânzienelor, în care sătenii, flăcăi şi fete, împodobesc stâlpii porţilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru că se spune că ele apară oamenii şi odihnesc morţii.

Apoi, cu chiuituri, veselie şi strigături, fiecare aruncă pe case ori pe paturi coroniţa sa, punându-şi fiecare o dorinţă sau o întrebare: fetele, bineînţeles despre feciori, femeile despre gospodărie,

flăcăii despre fete, bărbaţii despre recolte, iar bătrânii despre sănătate şi viaţă. În cazul în care coroniţa rămâne pe acoperiş, dorinţa se împlineşte; căzând, înseamnă că nu.

Gospodarii încercau să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agățau cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a două zi, în coronițe erau prinse păr de la anumte animale, sau puf / pene de la păsări considerau că anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Ce nu ai voie să faci în noaptea de Sânziene, ”când cerurile se deschid”

Ziua de Sânziene este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază.

Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară, se fac pomeni pentru morţi, de “moşii de Sânziene”.

“Dacă oamenii nu le sărbătoresc aşa cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sânzienele se răzbună pe femeile care nu ţin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici bărbaţii nu scapă uşor.

Pe cei care au jurat strâmb vreodată sau au făcut alt rău îi aşteaptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene ştiindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate”, notează Cristina Mărculescu, în “Lumea credinţei”, potrivit adevărul.ro.

Cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie. România a intrat în Cartea Recordurilor pentru o bancnotă

Cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie nu este nici euro, nici dolarul şi nici lira sterlină aşa cum ne-am închipui.

Cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulaţie are puţin peste 50 de ani şi costă 3 dolari şi 30 de cenţi. Când a fost emisă, avea valoarea unei lire sterline.

Războiul din Irak şi instabilitatea din Golf i-au scăzut din valoare. Și, cu toate acestea, dinarul kuweitian a rămas în topul celor mai preţioase bancnote din lume. În prezent, un dinar kuweitian valorează 2,83 euro, 3,30 dolari şi 2,48 lire sterline.

În anul 1917, în plin război mondial, regele Ferdinand I a ordonat o emisiune monetară de urgenţă: tipărirea bancnotei de 10 bani.

Valoarea ei era extrem de mică, dacă ne gândim că o găină costa 9 lei iar 1 kilogram de pâine 50 de bani.

Însă nu valoarea ei era importantă atunci, ci faptul că în vreme de război cei mai căutaţi sunt banii mici. Muncitorii, ţăranii, pieţarii nu aveau nevoie de galbeni, ci de bănuţi.

Aşa se face că regele a scos din circulaţie banii din aur şi argint şi a cerut o nouă emisiune monetară: banii de hârtie de valoare mică.

Meghan Markle e incorigibilă. Iar a încălcat protocolul regal, de data aceasta jignind-o pe regină

Soția prințului Harry, Meghan Markle, mai are multe de învățat despre eticheta regală.

Dacă până să devină soție de prinț și ducesă îi puteau fi scuzate scăpările, ea venind și dintr-o cultură mai libertină, cea americană, acum nu mai are nicio scuză. Iar ca să gafezi față de regină e cu atât mai grav.

Asta, mai cu seamă că Meghan se bucură de prețuirea reginei, cu care recent a mers și într-un turneu, o onoare de care puțini din familia regală s-au bucurat, mai cu seamă nou-intrații în acest cerc exclusivist.

Cele două au fost fotografiate vorbind și râzând împreună, ceea ce pentru Meghan înseamnă multe puncte câștigate. Câteva dintre aceste puncte ar putea fi însă pierdute după recenta sa gafă.

I-a întors spatele reginei

Concret, ducesa de Sussex a fost surprinsă întorcându-i reginei spatele, deși se aflau în același cerc. Gestul, deși nu poate fi scuzat, a survenit cel mai probabil pentru că Meghan a fost distrasă de prințul Harry, care i s-a adresat.

Însă nici chiar într-o astfel de situație Meghan nu avea voie să fie nepoliticoasă cu regina.

Deși pe site-ul monarhiei britanice se stipulează faptul că ”nu există reguli de conduită obligatorii la întâlnirile cu regina”, a nu-i întoarce spatele e o regulă nescrisă, cunoscută de toată lumea. Rămâne de văzut dacă regina o va taxa sau nu pentru acest gest.

Reguli pe care Meghan trebuie să le respecte, atunci când o întâlnește pe regină

Alte reguli pe care Meghan trebuie să le respecte sunt să nu înceapă să mănânce înaintea reginei, atunci când se află la masă împreună, să vorbească cu monarhul doar atunci când acesta i se adresează întâi și întotdeauna să vină mai devreme la întâlnirile cu ea.

Apoi, nu are voie sub nicio formă să o atingă pe regina Elisabeta, în afara strângerii protocolare de mâini.

E de notorietate faptul că tot o americancă, fosta prima doamnă din SUA, Michelle Obama, a încălcat acest protocol în 2009, când a pus prietenește brațul pe umerii reginei, în timpul unei vizite oficiale la Palatul Buckingham.

Primele declarații ale Biancăi Drăgușanu despre noul său iubit

Bianca Drăgușanu a decis că nu are rost să se mai ascundă și s-a afișat în public cu noul său iubit, un englez bogat pe nume Tristan Tate.

Recent despărțită de Victor Slav, Bianca Drăgușanu a fost invitată în emisiunea lui Teo Trandafir de la Kanal D, unde a vorbit deschis despre noua sa relație:

“S-ar putea crede că am fost o femeie foarte curtată. Nu este așa! Sunt puțini acei bărbați care au îndrăznit vreodată să îmi scrie, să mă sune și să mă invite la o cafea.

Mă refer la perioada în care eram singură, nu aveam un copil. Poate pentru că sunt impunătoare, complexă. Sunt un om asumat, bănuiesc că lumea știe asta.

El a îndrăznit să mă abordeze pentru că nu știa cine sunt. Vorbim de puțin timp, ne întâlnim de foarte puțin timp. S-a întâmplat să nu știe cine sunt.

M-a încântat, m-a amuzat. I-am zis să îmi verifice Instagramul. S-a uitat, m-a întrebat de copil, de jobul meu. M-a întrebat dacă sunt într-o relație, am zis: e complicat.

Nu l-am mințit. I-am spus adevărul. Ne-am dat seamă că avem prieteni comuni, am ieșit la cină. Acum sunt nevoită să spun da, îmi asum.

Mă simt amazing! Nu sunt multe de spus. Nu pot să zic că am o relație. Am ieșit de două ori la cină, de două ori la restaurant. Nu m-am urcat niciodată în mașinile lui.

Am mers cu mașina mea. Nu am pus întrebări, nu sunt pasionată de mașini”, – a declarat Bianca Drăgușanu pentru sursa citată.

Schimbare pentru Andra. Unde va lucra din toamna

După ce Irina Rimes și Tudor Chirilă au fost confirmați în rolul de antrenori în noul sezon, o altă vedetă foarte iubită de public se alătură echipei. Iată cine este cel de-al treilea antrenor de la Vocea României.

Ajunsă la cel de-al 8-lea sezon, competiția muzicală Vocea României este una dintre cele mai apreciate emisiuni de pe meleagurile românești, cu un public numeros.

Pentru că show-ul va începe în toamnă, pregătirile sunt în toi și, rând pe rând, sunt anunțați și antrenorii. După ce Irina Rimes și Tudor Chirilă au fost confirmați în rolul de antrenori în noul sezon de la Vocea României, o altă vedetă foarte iubită de public se alătură echipei.

După lungi negocieri, producării de la “Vocea României” și Andra au decis să bată palma, iar contractul vedetei este ca și parafat, potrivit Libertatea.

Aceste lucruri s-au întâmplat după ce reprezentanții show-ului muzical au spus: “Andra, te vreau în echipa mea!”, iar a reacționat imediat cu un “Da!” categoric.

Propunerea a venit pentru îndrăgita cântăreață mai ales datorită evoluției sale de la “Vocea României Junior” din această vară, dar, spun unele surse, Andrei nu i-a fost deloc să ia această decizie de a se alătura familiei de la “Vocea României”.

Unul dintre cele mai importante motive este reprezentat de faptul că, din cauza programului încărcat: concerte și proiecte de televiciune, ea nu are cum să petreacă mult timp cu cei doi copii și soțul său, Cătălin Măruță.

În plus, zilele libere ale Andrei erau numărate pentru că artista pregătește pentru toamna acestui an spectacolul “Tradițional” – un proiect de suflet, dedicat primei ei iubiri, folclorul. Concertul va avea loc la Sala Palatului și coincide cu lansarea noului sezon al show-ului “Vocea României”

E drept, Andra este și jurat la ”Românii au talent”, dar cele doua show-uri de forță ale ProTv ului nu se suprapun. Din informațiile noastre, și Smiley va rămâne antrenor la Voce și în acest sezon.

Rămâne de văzut dacă cel de-al patrulea jurat va fi unul dintre jurații sezonului 7 sau organizatorii vor alege un alt artist.

Dan Capatos despre Bianca Dragusan: “să te duci după unul care vine cu șapte mașini…”

Dan Capatos a fost unul dintre cei care au pus punctul de proverbialul „i”. Printr-o intervenție telefonică avută în emisiunea „Agenția VIP”, Dan Capatos a vorbit pe larg despre noua cucerire a Biancăi Drăgușanu.

„Pot spune că am petrecut 1001 nopți frumoase cu Bianca, drept pentru care o să respect dorința mamei mele și nu o să mai vorbesc de rău de Bianca, Bianca îmi va rămâne amică și prietenă, dar de data asta, oricât de apropiat ai fi fost de ea în viața asta, nu puteai anticipa așa ceva.

Sunt extrem de surprins, mai ales pentru că noi am dezbătut de foarte multe ori la emisiunile noastre viața Biancăi și „dosarele” ei și spuneam că mă bucură viața ei de până acum, pentru că intrase pe un făgaș normal, dar sunt nevoit să spun că Bianca nu este compatibilă cu starea de soție.

Nu este ceva de rău, este rău doar pentru partener. Sunt persoane care nu pot sta într-o căsnicie și atunci eu cred că Bianca trebuia să-și dea seama de asta în momentul în care a derapat de câteva ori din decor, acea fugă cu Adi Cristea la Paris, în a doua zi după Revelion.

În aceste situații doar partenerii au de suferit, pentru că acum mă gândesc doar la Victor, pentru că el este prototipul soțului perfect, este tipul educat, bine crescut, i-a iertat Biancăi toate lucrurile și a mers mai departe cu un copil, a riscat, iar riscul acesta este o provocare extrem de puternică pentru a-și gestiona viața.

In primul rând am tot respectul pentru paparazzi de la spynews! Ce părere să am, nu am reușit să-mi formez nicio părere pentru că este foarte recent intrat în atenția noastră.

Înțeleg că are bani, că este un luptător…și ce? Toți soții ar trebui să fie în spaime pentru că tinerii aceștia le fură soțiile? Am impresia că Bianca m-a înșelat!

În momentul în care eu i-am dat credit total în noua sa viață de familie, lucrurile păreau a fi foarte ok în viața lor…să te duci după unul care vine cu șapte mașini și cu bani…” a spus vedeta Antenei 1, Dan Capatos.

Cum arată acum actrița care o interpreta pe Xena, prințesa războinică?

O mulțime de oameni din întreaga lume au urmărit celebrul serial „Xena, Prințesa războinică”, care a făcut furori la vremea lui.

Primul episod a fost lansat pe data 4 septembrie 1995, iar ultimul episod a fost difuzat pe 18 iunie 2001. A fost filmat în Noua Zeelandă și a avut 6 sezoane.

Serialul „Xena, Prințesa războinică” a avut un succes nebun în toată lumea și a fost urmărit de milioane de oameni și în România, în perioada anilor 90’.

Producția a fost creată de John Schulian și Robert G. Tapert, iar rolurile principale au fost interpretate de Lucy Lawless și Renee O’Connor.

Fără îndoială, cea mai sexy apariție din această producție a fost Xena, Prințesa Războinică, prin atitudinea sa luptătoare, dar și prin silueta de invidiat, pusă în valoare de costumația pe care o purta în serial.

Cum arată acum actrița care o interpreta pe Xena, prințesa războinică?

În prezent, actrița care a dat viață acestui celebru personaj, Lucy Lawless, are 50 de ani și este schimbată complet. A jucat multe roluri importante la viața ei, însă cu siguranță Xena a fost rolul care a ajutat-o să devină celebră pe întreg globul.

Cum era și firesc, anii au trecut, iar Lucy Lawless nu mai arată deloc după cum o știau oamenii în serial.

A renunțat la părul șaten închis, iar acum este blondă. De asemenea, nu mai poartă nici părul lung cu breton, iar timpul a lăsat câteva urme pe chipul ei.

Unul din cei mai importanți neurochirurgi ai lumii este roman si traieste in anonimat

Ştefan Florian a realizat peste 880 de operații pe creier devenind unul din cei mai importanți neurochirurgi ai lumii şi trăieşte în anonimat, la Cluj. Jurnalistii unei reviste de sanatate l-au gasit si i-au luat acest interviu.

Ce înseamnă să fii medic? Să fii în postura acelui om de care se leagă speranţa cea mai de preţ a oamenilor: speranţa la sănătate, speranţa la viaţă.

Nicio altă profesie nu oferă graţia divină a relaţiei cu un om în ochii căruia speranţa şi disperarea, frica şi încrederea, se îngemănează.

Şi nu există răsplată, nu este bucurie mai mare decât aceea de a aduce zâmbetul pe chipul unui om aflat în suferinţă. Iar când faci acest lucru în fiecare zi înseamnă că eşti un om împlinit.

Sunt clipe magice pe care nicio altă profesie nu are privilegiul de a le trăi, relaţia medic-pacient nu poate fi reprodusă la nicio altă scară. Iar această relaţie nu poate fi înţeleasă pe deplin decât de cei aleşi să o trăiască.

Cum ați devenit medic? Destin sau har?

Nu ştiu, copil fiind, să fi avut alt vis decât acela de a fi medic, „atunci când voi fi mare”. Am avut șansa să vin pe lume într-o familie în care unul din chipurile legendare a fost bunicul meu, un om pe care nu l-am cunoscut, dar despre care mi s-a povestit, un om pe care l-am descoperit din poze, și pe care mai mult mi l-am imaginat.

Medic de excepție, cu studii efectuate la Budapesta și Berlin, un om despre care îmi povesteau părinții mei că se apleca cu aceeași dăruire atât asupra celor săraci cât și asupra celor avuți. După o carieră de medic militar, după Marea Unire, s-a orientat spre patologia pediatrică, devenind un medic pediatru foarte căutat în Târgu Mureș, acolo unde a profesat până la sfârșitul vieţii.

A fost apoi fratele tatălui meu, medic militar, care a reușit să devină un nume în medicina internă a Spitalului Militar Sibiu, unde a profesat până la pensionare, fiind multă vreme comandant adjunct al Spitalului. În acest context nu a fost greu pentru mine să aleg de timpuriu cariera de medic.

Sunt la a treia generație de medici în familia mea, dar tradiția nu se oprește aici pentru că fiul meu, Alexandru, este student în anul 6 la medicină.

A terminat facultatea cu 10

Ce v-a determinat să alegeți neurochirurgia?

Cred că eu și neurochirurgia „ne-am dat întâlnire”. Eram elev la liceu, în clasa a X-a, la un liceu din Miercurea Ciuc, când, într-o zi, am citit un articol în revista „Ştiință și Tehnică”. Era un articol despre creier, despre posibilitățile oferite de noul mijloc de investigație introdus atunci, „Computer Tomografie”.

A fost „dragoste la prima vedere”, mi s-a părut fascinant să poți să operezi pe creier. Până atunci nu auzisem despre așa ceva, nu îmi puteam imagina cum poți să atingi ceva ce definește viața… De aici încolo, lucrurile au decurs relativ simplu: am făcut tot ce a depins de mine ca să îmi ating țelul.

Am intrat la facultate cu unicul gând de a face, ca specializare, Neurochirurgia. Cea mai simplă cale, în acele vremuri, era să învăț cât mai bine, să obțin media cea mai mare, pentru că atunci, cei care terminau facultatea cu 10 erau reținuți în învățământ , în universitate.

Așa ca indiferent ce materii aveam de studiat, că era vorba de Anatomie sau Socialism Ştiințific, Fiziopatologie sau Economie Politică, m-am străduit să obțin notă maximă. Și am obținut-o, pentru că am terminat facultatea în 1986 cu media 10.

De fapt cu 10,50, pentru că studenții care aveau și activități extracuriculare importante, iar eu am fost 4 ani vice-președinte cu activitatea cultural-educativă, dar mai ales „Șeful” brigăzii artistice a IMF (Institutul de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca), primeau un bonus de 0,5 puncte la media finală.

Aţi avut un mentor?

Da. Se întâmpla în vacanța dintre anul 2 și 3 când, cu ajutorul profesorului meu de Anatomie, regretatul Victor Ciobanu, care îmi cunoștea dorința de a face neurochirurgie, am fost prezentat domnului Dr. Gheorghe Mureșan, cel care avea să-mi devina mentor.

La prima întâlnire, pe holul de la parterul clinicii, mi-a spus: «Dacă vrei să faci neurochirurgie, atunci te duci și te tunzi, îți iei un costum alb, papuci de clinică și te prezinți la mine». A doua zi, tuns regulamentar și îmbrăcat în alb din cap până în picioare, m-am prezentat din nou, iar când m-a văzut, Dr. Mureșan m-a întrebat: «tu cine eşti?».

Uşor descumpănit, i-am răspuns că sunt cel căruia i-a spus să se tundă și să vină îmbrăcat cum trebuie dacă vrea să facă neurochirurgie. «Atunci poate că o să iasă ceva de capul tău», a fost replica domnului doctor.

Din acel moment viața mea s-a legat de Neurochirurgie, mi-am petrecut timpul liber şi vacanțele în clinica de neurochirurgie. Eram pe atunci un fenomen singular, eram „copilul de trupă” al clinicii, mi se spunea „Junior”.

Să nu lăsam ca teama de a face ceva pentru a nu greși să învingă curajul de a face tot ce se poate pentru a salva o viață…

În aceeaşi perioadă aţi cunoscut-o şi pe soţia dumneavoastră…

Trebuie să recunosc că am fost un privilegiat al sorții întâlnind în aceeași perioadă cei doi piloni care mi-au definit viața personală și profesională.

Am crescut împreună cu soția mea, Emese, și împreună cu Neurochirurgia. Soția nu numai că mi-a înțeles pasiunea, dar m-a și sprijinit în mod constant în realizarea visului meu, trecând de multe ori propria carieră pe plan secund, fără însă a o neglija.

Un doctor al recordurilor

Anul trecut ați făcut 880 de operații pe creier. Sunt puțini neurochirurgi care ajung să efectueze atât de multe operaţii…

Nu doar pe creier! Am făcut şi pe coloana vertebrală, pe măduva spinării, pe sistemul nervos, în general. Trebuie să recunosc că această cifră, la fel ca și cele din ultimii 6-7 ani, care n-au scăzut sub 700 de operații/an, este aproape incredibilă pentru un neurochirurg din Europa Occidentală sau SUA.

Însă nu țin neapărat să mă laud cu asemenea cifre și nici nu-mi propun să bat noi și noi recorduri. Încerc să ajut cât mai mulți oameni.

Nu aș fi ajuns aici dacă un procent extrem de mare al celor care au venit ca pacienți în clinică nu ar fi plecat acasă bine sau foarte bine. Dacă rezultatele intervențiilor chirurgicale nu ar fi fost foarte bune nu m-ar fi căutat un număr atât de mare de pacienți.

De fiecare dată, la început de an, îmi propun să reduc numărul de operații pentru că este greu și pentru mine să petrec atâtea sute de ore în operație.

Dar de fiecare dată , atunci când fac bilanțul anului care a trecut, constat că am operat, dacă nu la fel, atunci ceva mai mult ca în anul precedent. Și asta pentru că mi-e greu să refuz un om care mă roagă să-l ajut.

Și care îmi spune că el așteaptă cât este nevoie doar să fie operat de mine. Cum poți să refuzi un părinte disperat care te imploră să-i operezi copilul? Sau cum să spun «nu» unui prieten, unui confrate, unui om simplu sau unei vedete că sunt prea ocupat ca să-l operez?

Nu mă întâlnesc în fiecare zi cu moartea, ci cu posibilitatea de a prelungi sau chiar a reda viața.

Şi aşa aţi ajuns să ,,reparați” creiere din întreaga lume…

Am avut pacienți din țară și din străinătate, aceștia din urmă, cei mai mulți, având rădăcini sau rude în țară. Am avut și mulți pacienți care au ales să se trateze în afară și au fost îndrumați de colegi de-ai mei să revină în țară, la Cluj.

Dar acest aspect este mai puțin important, din punctul meu de vedere. În fața bolii, oamenii nu sunt nici celebri, nici vestiți, sunt doar oameni a căror unică dorință și speranță este să se facă bine.

Durerea nu este mai mică sau mai mare, suferința nu este mai puțină și nici spaima mai redusă dacă ești celebru. De aceea mă aplec asupra pacienților mei în mod egal, cu aceeași căldură și dăruire, indiferent că este un copil abandonat de familie sau cineva de care se interesează toată lumea.

Şi nu prea ies „pe sticlă” să dezvălui mari succese asupra unor celebrități. Cred cu tărie că în acele momente discreția este mai importantă şi respect confidențialitatea diagnosticului pacientului, oricine ar fi el. Nu fac medicină la televizor, nu îmi etalez succesele în presă.

Atunci când salvezi o viață faci bine pacientului dar, implicit, faci bine familiei, rudelor, prietenilor. Multiplicați binele făcut la peste 12.000 de pacienți cu numărul tuturor celor apropiați și veți vedea cât bine la scară națională poate face un chirurg. Și ca mine sunt mulți, foarte mulți neștiuți.

Lecția bunătății nu este opțională în medicină

De ce ați ales să rămâneți în România?

În primul rând pentru că această țară și această școală m-au ajutat să-mi îndeplinesc visul. Nu cred că aș fi putut obține mai mult în afară decât am obținut rămânând acasă și ajutând cetățenii acestei țări.

Am fost format într-o şcoală de medicină de o calitate unanim recunoscută și am avut șansa să contribui și eu la formarea de noi și noi generații de medici.

În această clinică mi-am petrecut „copilăria” în neurochirurgie și pe măsură ce am „crescut” am contribuit la dezvoltarea clinicii, astfel că dintr-o micuță clinică de provincie, în mai puțin de 10 ani, a devenit un centru recunoscut atât pe plan național, cât și internațional, o adevărată școală de neurochirurgie.

În această școală am fost binecuvântat cu modele de excepție și, la rândul meu, cu fiecare gest, cu fiecare vorbă, cu fiecare gând, modelez în caracterul discipolilor mei lor dorința de a face bine aproapelui lor, puterea de a distinge ce este bine de ce este greșit, căile prin care cel, până mai ieri un necunoscut, să devină aproapele tău, ascultându-i și înțelegându-i durerea, sădind speranța și alungându-i spaimele, pavând cu grijă și iubire un drum pe care, pentru o vreme, îl vom străbate împreună.

Și nu în ultimul rând făcându-l să înțeleagă că este Unic, dar nu Singur în suferința lui. Le arăt discipolilor mei că lecția bunătății nu este opțională în medicină iar examenul îl dau în fiecare zi. Aici am înțeles cât de important este să întoarcem privirea de la noi și să privim în jur, să înțelegem că dincolo de Mine este NOI. Aici am înțeles că important e să dăruiești nu atât din ce ai, ci mai ales din ceea ce ești.

Ce sfaturi le dați tinerilor medici care vor să plece din ţară?

Tinerilor care doresc să plece să lucreze în afara ţării am să le relatez ceea ce am trăit în urmă cu 3 ani. Am făcut parte din delegația României la Conferința româno-iordaniană organizată de medici iordanieni, foști absolvenți ai facultăților de medicină din România.

Am fost primiți cu cele mai înalte onoruri, bucuria gazdelor fiind nedisimulată. Explicația a fost cât se poate de simplă:

«Dumneavoastră sunteți reprezentanții unei țări care ne-a oferit o profesie, ne-a oferit nu doar o diplomă, ci ne-a făcut oameni!». A fost o lecție despre cum ar trebui să ne privim țara, despre cum ar trebui să apreciem efortul pe care școala îl face pentru ca să ajungem oameni! Și o lecție despre recunoștință.

Medicul își trăiește viața într-un anonimat deplin

Mulţi pleacă şi din cauza condiţiilor din spitalele din România…

Sunt foarte puţini cei care ajung să lucreze în centre medicale de vârf, cei mai mulți umplu golurile lăsate de medicii din țările respective în localități obscure în care condițiile nu diferă mult de spitalele municipale de la noi, spitale în care în ultimii ani s-au făcut eforturi pentru o dotare corespunzătoare. Sau umplu golurile din rețeaua de medicină primară.

Același lucru însă îl pot face și acasă. Motivele reale cred că sunt venitul lunar și statutul pe care medicul îl are în societățile respective. Dacă în ceea ce privește veniturile, lucrurile par să se îndrepte și la noi, privitor la statutul medicului, cred că nu ajung doar măsurile administrative sau cele legislative.

Cum se împacă ce spuneţi dumneavoastră cu imaginea doctorului şpăgar, mereu pregătit să evalueze viaţa pacientului în bani?

Prea mult timp, prea mulți ani, a fost indusă în opinia publică imaginea medicului incompetent și șpăgar, izvor al nerealizărilor din sistemul sanitar.

Imensa majoritate a medicilor, indiferent de faptul că vorbim de medicina de familie, de cea de urgență, de ambulatorii sau spitale, își desfășoară activitatea cu profesionalism și dăruire, într-o deplină discreție. Medicul își trăiește viața într-un anonimat deplin, faptele lui bune, uneori chiar miraculoase, sunt nevăzute pentru cei mulți.

În schimb greșelile lui sunt gravate cu dușmănie pe toate fițuicile purtate de vântul vrajbei noastre, vinovăția lui fiind declamată înainte chiar să fie lăsat să vorbească.

Să încercăm așadar să nu lăsăm zgomotul de surle şi trâmbiţe să acopere ruga omului aflat în suferinţă. Să nu lăsăm ca teama de a face ceva pentru a nu greşi, să învingă curajul de a face tot ce se poate pentru a salva o viaţă…

Noi medicii, suntem doar oameni dăruiți cu mai mult sau mai puțină pricepere să ajutăm oamenii să se mai bucure o vreme de miracolul vieții.

Cum vedeți relația cu moartea, cu care vă întâlniți zilnic pe masa de operație… este o întâlnire pe care o priviți cu teamă sau ca pe o provocare?

Vedeți, aici am un punct de vedere diferit. Nu mă întâlnesc în fiecare zi cu moartea, ci cu posibilitatea de a prelungi sau chiar a reda viața. Lucrez în fiecare zi într-un domeniu în care graniţa dintre spiritual şi organic nu poate fi trasată, un domeniu în care tot ceea ce trăim şi simţim îşi găseşte oglindirea, un domeniu pe care suntem încă departe de a-l înţelege: creierul omului.

Lucrând asupra unui subiect atât de delicat, asupra a ceea ce definește viața, așa cum o percepem, neurochirurgul este asemeni unui jongler care merge pe invizibilul fir care separă viaţa de neant. Dar nu pornesc niciodată la drum cu gândul că voi eșua.

De fiecare dată sunt întrebat care sunt riscurile intervenției chirurgicale. Răspunsul este relativ simplu: le spun pacienților mei că dacă nu se efectuează operația, nu există nici un risc. Știm sigur, fără nici o urmă de îndoială, către ce se îndreaptă într-un orizont de timp relativ scurt.

Alternativa este operația, și ceea ce pot să garantez este că voi face tot ce ține de mine că să le redau o viață normală sau cât mai apropiată de normal.

Îndoiala nerostită de cele mai multe ori, dar pe care o intuiesc la cei mai mulți dintre pacienții mei este: «Voi mai fi eu la fel, voi mai fi eu același după ce mă vei opera pe creier?». Experiența miilor de cazuri îmi spune că de cele mai multe ori răspunsul este DA, că va fi la fel, că va fi același. Este acesta un miracol?

Eu cred că nu, cred că suntem cu toții simpli martori la singurul miracol adevărat, miracolul vieții. Noi, medicii, suntem doar oameni dăruiți cu mai mult sau mai puţină pricepere să ajutăm oamenii să se mai bucure o vreme de miracolul vieții.

De ce Elisabeta a II-a a numit-o pe Kate Middleton fidelă și iubită, iar pe Megan Markle – nu

Regina Elisabeta a II-a, spre deosebire de celelalte rude ale sale, întotdeauna respectă tradițiile și regulile regale. Se știe destul de bine că orice moștenitor din familia regală trebuie să obțină acordul monarhiei pentru a se căsători.

Recent, Palatul Buckingham a făcut public un document oficial pentru Consiliul Privat al Marii Britanii, care confirmă că Maiestatea sa i-a dat acceptul nepotului său pentru a se însura:

„Lorzii mei, eu îmi anunț acordul în privința căsătoriei dintre scumpul și iubitul meu nepot prințul Henry Charles Albert David și Rachel Megan Markle. Acest acord eu îl pecetluiesc cu un sigiliu mare și va intra în cartea Consiliului Privat.”

Jurnaliștii au observat o deosebire interesantă între acest acord și cel analogic pentru mariajul dintre Prințul William și Kate Middleton în 2011.

Atunci regina a numit-o pe mireasă „fidela și iubita noastră Catherine Elizabeth Middleton.”

Megan a fost lipsită de astfel de complimente. A fost doar o omisiune sau o atitudine rece? Doar regina știe.