După mii de ani, zeul dac trăieşte lângă noi şi pare să ne guverneze destinele. Prezenţa sa este nu doar simbolică, ci mai ales tonică, vindecătoare, dar mereu plină de mister.
Nu mai departe de Peştera Polovragi, paradisul îşi deschide porţile în faţa călătorului sedus de puterea miracolului… La Sarmizegetusa, forţa zeului binefăcător stă pavăză în faţa bolilor şi a fiarelor pădurii, iar la Argedava readuce oamenii pe drumul cinstei…
Despre Zamolxis (sau Zamolxes) se ştie că a trăit cu mai bine de jumătate de mileniu înaintea Erei Creştine. Zeu suprem al geto-dacilor, erou naţional, învăţător şi judecător, el a fost unul dintre marii iniţiaţi şi civilizatori ai lumii antice.
Lăcaşul său era Peştera Polovragi de astăzi (n.r. – unii localnici îi spun „Polovraci”), unde în timpuri străvechi au existat catacombe de sute de kilometri, care ajungeau până în Basarabia de azi.
Chiar şi în zilele noastre, localnicii cred în virtuţile tămăduitoare ale locului, despre care spun că este „sfânt şi ocrotitor”.
„Pelerini de toate vârstele ajung aici să admire minunăţiile locului, dar mai ales vin să-şi spele păcatele, să se tamaduiasca de boli sau să vorbească, precum într-o oglindă, cu ei înşişi”, povesteşte Gheorghe Cercel, unul dintre angajaţii care au grijă de rezervaţia naturală.
„Locul este plin de sfinţenie”
Poate că nimic nu dovedeşte autenticitatea, chiar dacă învăluită în parfumul misterului, a acestor istorii mai bine decât spusele lui Zamolxis însuşi: „Nu uita, lumina pentagramei magice este iubirea. Dar ca să o faci strălucitoare trebuie să ajungi la esenţa pentagramei, iertarea”.
Herodot susţine că Zamolxis a fost discipolul lui Pitagora, în Samos, iar istoricul Strabon scrie: „Un get, numit Zamolxis, a fost servul reputatului Pitagora.
L-a însoţit pe ilustrul filosof în toate peregrinările sale prin lumea Egiptului misterios, de unde a dobândit preţioase şi trainice informaţii despre fenomenele cereşti, despre spiritul uman, geometrie, filosofie şi medicină.
Mircea Eliade stabileşte identitatea Zeului Urs
Aşa se întâmplă şi cu Zamolxis, care, dincolo de mistică sau filosofie, rămâne esenţa românismului. Prin Zamolxis, prezenţa noastră în sistemul de valori universal este semnificativă.
De altfel, unii cercetători consideră că monoteismul geto-dacilor a favorizat convertirea lor la creştinism.
Din spaţiul românesc „modern” a dispărut sacralitatea, poate cu excepţia conferinţei istoricilor care activează în cadrul Congresului Naţional de Dacologie.
La fiecare 1 decembrie, aceştia se întâlnesc la Alba Iulia, unde însuşi Nicolae Iorga a înfiinţat Liga Culturală pentru Unitate Românească. Precizarea este necesară nu doar din patriotism, ci dată fiind importanţa Zamolxianismului în contextul cultural european.
La 1687 a apărut „Carolus Lundius”, o lucrare comandată de Regele Carol cel Mare, scrisă pe sistemul „Zamolxis, Primus Legistor Getorum” (n.r. – Zamolxis, primul legislator al geţilor).
Carolus Lundius a stat la baza viitoarelor coduri de legi din Europa, la originea constituţiilor, şi în cele din urmă normele au fost preluate de artizanii moderni ai justiţiei europene actuale. Aflăm, astfel, că marea justiţie continentală este zamolxiană!
Este legea dacică divină, preluată ulterior de celţi şi de restul popoarelor, susţinută pe fundamentul relaţiei dintre responsabilitate şi maturizarea creierului, pe evoluţia spirituală. Ciclurile de perfecţionare sunt numite „cercuri dacice”, iar fiecare cerc are şapte ani.