Sfantul Antonie este considerat sfantul care ii scapa pe credinciosi de farmece si blesteme. Pentru faptele sale, Domnul i-a dat Sfantului Antonie darul minunilor. Avand putere asupra duhurilor necurate, calugarul a vindecat pe multi stapaniti de demoni, alungand demonii din ei. Antonie a vindecat cu rugaciunea sa diverse alte boli si a fost harazit cu un dar profetic – a vazut viitorul si a vazut ce se va intampla de parca ar fi fost in fata ochilor lui.
RUGACIUNE CATRE SFANTUL ANTONIE CEL MARE:
„Bunule Parinte Antonie, cel ce durerile si pacatele noastre le cunosti, nu trece cu vederea glasurile de rugaciune ale celor ce alearga la mijlocirea Ta si nu te uita la nevrednicia celor ce Te roaga, ci la slava si mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai marturisit si spre care se indreapta rugaciunea ce Ti-o aducem.
O, slavite facator de minuni, parintele saracilor, ocrotitorul vaduvelor, sprijinitorul orfanilor, vino cu obisnuita Ta indurare in ajutorul nostru prin rugaciunile Tale catre Dumnezeu, ca sa fim mangaiati in nevoi, ca sa fim aparati de primejdii, de ispite si de pacate.
Tu, cel ce ai facut din pustiul Egiptului loc de preaslavire a Marelui Dumnezeu si a Mantuitorului, fa si din pustiul sufletului nostru, ars de necredinta si ros de patimi, loc placut Tie, in care sa se salasluiasca virtutea, prin Tine sa se mareasca numele Tau cel sfant, al Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.”
Cuviosul Parintele nostru Antonie era de obarsie egiptean, nascut din parinti de bun neam, care aveau avutie multa; si fiind ei crestini, crestineste il cresteau si pe el. Pe cand era mic, se afla la parintii lui, necunoscand pe altcineva mai mult decat pe dansii si casa lor.
Dupa moartea parintilor lui, ramanand singur cu o sora mai mica si fiind de 18 sau 20 de ani, se ingrijea de casa si de sora sa. Dar n-au trecut sase luni de la moartea parintilor lui si ducandu-se la biserica, dupa obicei, indreptandu-si mintea, gandea cum apostolii, lasand toate, au urmat Mantuitorului, iar ceilalti vanzandu-si averile lor, le aduceau si le puneau la picioarele apostolilor, spre a le imparti celor care aveau trebuinta; apoi gandea la aceasta, cata rasplata este pregatita acestora in Ceruri.
Cu adevarat Sfantul Antonie cel Mare era ca un doctor dat Egiptului de Dumnezeu; caci, cine se ducea mahnit la dansul si nu se intorcea bucurandu-se? Cine venea la dansul plangand pe cei morti si nu parasea indata plansul? Cine venea maniat si nu se schimba indata in prietenie si iubire?