România are şanse la dezvoltare doar dacă generaţia de mâine este bine pregătită. Investiţiile în educaţie ar trebui să fie prioritatea zero dacă ne dorim, aşa cum spunem des, o ţară ca afară.
Însă acolo unde statul dat greş din lipsă de bani, coerenţă sau pur şi simplu din dezinteres, privaţii pot face performanţă. La Cluj funcţionează singura şcoală din România atestată Cambridge.
Transylvania College figurează în multe clasamente ca cea mai performantă unitate de învăţământ din ţară. E un proiect privat, care arată că se poate performanţă, un proiect pornit şi dezvoltat de o familie.
Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Cunoaştem astăzi povestea singurei şcoli private acreditate atât după curricula din România, dar şi după curricula Cambridge. Cunoaştem şi povestea antreprenorului Simona Baciu. Este fondatorul și președintele Fundației Transylvania College. Sărut mâinile, de unde începe povestea?
Simona Baciu: 1993, toamna, când am început cu mult curaj.
– Aţi început chiar de aici, cu o grădiniţă.
– Da, cu acest nume Happy Kids. Locaţia era cu totul alta. Eram în apartamentul casei noastre. Am luat camera copiilor, pe care i-am mutat în sufragerie, şi am deschis o grădiniţă în care au venit 12 părinţi, care ne-au adus nişte copii minunaţi.
– Povestea de antreprenoriat începe înainte de momentul 1993. Când aţi încercat prima dată să câştigaţi bani şi să nu fie ca angajat la stat?
– În perioada comunistă era foarte greu. Și hainele mele le transformam în haine pentru copiii mei şi apoi le vindeam prietenilor pe o sumă derizorie, ca să pot cumpăra altele. Un fel de comerţ. Această pasiune s-a materializat în anii 90 în dorinţa de a dărui copiilor mei jucării.
– Aşa arătau primele jucării pe care le-aţi făcut?
– Aproximativ. Avem un iepuraş cu care astăzi se joacă nepoţii mei cu el.
– Îmi aduc aminte şi îmi aduc aminte când le-am văzut apoi în grădiniţă, spune Ruxandra Mercea, profesor de studii în afaceri și director la Transylvania College. Este fiica Simonei Baciu.
Grădiniţa înfiinţată într-o cameră din apartamentul familiei Baciu a funcţionat aşa câţiva ani. Până într-un punct în care aveau atât de mulţi copii în grijă, încât spaţiul a devenit neîncăpător.
– Am închiriat o clădire alăturată, cu o cameră şi o sală foarte mică, unde trebuia să merg dimineaţa la ora 5 să fac focul pentru a-i aştepta pe copii în căldură, povestește Simona Baciu, antreprenor. După care ne-am mutat în alt loc, ceva mai mare.
După care am început să luăm câte o cameră de la fiecare vecin. Şi am ajuns în momentul în care am zis: Vrem mai mult.
– Şi acel „vrem mai mult” s-a întâmplat în ce an?
– 1998. Împreună cu soţul meu ne-am gândit că banii pe care îi dăm pe chirie am putea să construim sau să cumpărăm un sediu propriu. Nu am avut suficienţi bani şi atunci prietenii care aveau încredere în noi au devenit liniile noastre de credit. Şi am căutat un teren în Cluj.
Am găsit în mijlocul Clujului un teren cu porumb. Am defrişat porumbul şi am adunat alături de noi prieteni dragi. A fost prima grădiniţă din România.
Îmi aduc aminte că atunci când am fost după autorizaţia de construcţie, cei de la Primărie mi-au spus că nu putem să vă dăm autorizaţie de construcţie pentru grădiniţă, numai statul construieşte grădiniţe.
– Aveţi experienţa dascălului din sistemul de stat. Câţi ani aţi lucrat în sistemul de stat, ca să vă daţi seama că lucrurile nu au mers chiar cum ar fi trebuit?
– A început încă de pe băncile facultăţii când am lucrat cu jumătate de normă ca profesor de lucru de mână. După care am devenit profesor în liceu. În învăţământul de stat am fost 10 ani. Era un sistem rigid, un sistem în care dacă erai diferit nu făceai diferenţă.
O surprindem pe Simona Baciu în clasa cu elevi de școală primară. Vorbește în engleză:
– Cine este aici? Este domnul Bucătar. L-aţi salutat astăzi?
– Da!
– Ce aţi vorbit cu el?
– I-am spus unul dintre secretele mele, mărturisește o fetiță cu ochi vii și jucăuși.
– Oh, Doamne! Şi este un bun confident? Atunci este bine!
– Domnul Bucătar mă face fericită atunci când sunt tristă, mărturisește o copilă.
– Pe mine mă face să râd, spune o alta.
– Îţi aduci aminte prima responsabilitate pe care ţi-au dat-o părinţii în această şcoală?
– Asta este cel mai interesant că eu i-am văzut pe ei ca model şi nu a fost nevoie să vină ei să îmi spună fă asta sau cealaltă. Și eu am ales să mă implic în grădiniţă. Veneam verile şi făceam voluntariat în grădiniţă, spune Ruxandra Mercea. Şi îi ajutam pe copii să mânânce, îi duceam afară, adaugă ea.
Dar familia Baciu nu a rămas doar la nivelul unei grădiniţe.
– În 2000, la 1 septembrie, am deschis şcoala primară, pasul următor, povestește Simona Baciu.
– Şi aţi mai făcut ceva. Aţi vrut încă un pas, recunoaştere internaţională?
– Am pornit cu un program internaţional făcut acasă, cu ajutorul consulului de la acea vreme. A fost prima şcoală privată românească acreditată internaţional, iar acum a ajuns cea mai bună şcoală Cambridge din afara Angliei.
– Sloganul de aici este exact viziunea şcolii?
– Exact modul prin care vrem să facem lucrul ăsta. Să descoperi scânteia din tine. Pentru că atunci când ai descoperit scânteia, ai descoperit flacăra, spune Simona Baciu.
Irina Ghițuică este elevă în clasa a IX-a. „Eu vreau să studiez medicina în străinătate, în Anglia. Ceea ce presupune predarea în engleză, mai ales a termenilor de specialitate. Mi s-a părut că şcoala aceasta este o mare oportunitate pentru mine, de a învăţa terminologia, de a mă învăţa cu limba, de a face o altă programă”, explică ea.
„Aici programul de la liceu este pentru fiecare elev în parte foarte personalizat. Ei îşi aleg o parte dintre materiile pe care le studiază”, explică Anca Rusu, director de înscrieri.
– Să îi ajute să se îndrepte spre o carieră?
– Da, şi asta se întâmplă din clasa a IX-a.
Luca Frasîn este elev în clasa a XI-a. „Eu sunt în această şcoală din clasa a IV-a. Este o şcoală ce mă pregăteşte pentru viaţă”, spune tânărul.
– Ce face diferenţa?
– Oportunităţi, condiţii, felul în care este predat. Mă pregătesc pentru facultatea de drept şi studiez materii care să îmi fie utile: istorie, economie, ştiinţe de afaceri, cum ar fi business-ul sau psihologia.