Odata, in vremuri indepartate, zeii s-au adunat si au vrut cumva sa se distreze singuri. Unul dintre ei a sugerat:
– Putem lua ceva de la oameni?
La care a raspuns un alt zeu:
– Putem sa luam ceva – fericirea. Dar unde sa o ascundem?
S-au gandit, au cautat, dar nu reusit sa gaseasca un loc in care sa ascunda fericirea oamenilor.
Unul dintre ei a spus sa ascunda fericirea pe cel mai inalt varf din lume, la care ceilalti au raspuns:
– Oamenii sunt foarte puternici, se pot urca pe orice varf. Ei vor urca rapid acest varf si isi vor gasi fericirea.
Altul a gasit o alta varianta:
– Este necesar sa ascundem fericirea pe fundul celei mai adanci mari. Si ceilalti i-au zis:
„Oamenii sunt cele mai curioase creaturi pe care le-am creat, deci este usor pentru ei sa faca o masina care sa se scufunde in mare”.
– Atunci, sa aruncam fericirea pe o alta planeta, cu siguranta acolo nimeni nu o va gasi.
„Va amintiti ca le-am dat o minte agera, datorita careia pot construi cu usurinta o nava si pot sa calatoreasca oriunde vor”.
Iar cel mai intelept si cel mai in varsta zeu a spus:
„Stiu eu un loc unde nu vor putea gasi fericirea.” Ascunde-o inauntru lor, nimeni nu se uita acolo. Ei isi petrec toata viata incercand sa gaseasca fericirea peste tot, cu exceptia lor.