Elevii lucrează în echipă și în aceeași oră învață matematică, engleză, limba română și arte vizuale.
Calificativele nu sunt atât de importante, ci faptul că ei lucrează împreună și se ajută unii pe alții.
Astfel de lecții sunt predate de învățătoarea lor, Cristina Iliescu.
E povestea unui profesor pentru viitor.
„Școala nu e un rechin care așteaptă să te înghită!”, spune Cristina Iliescu.
Orele ei încep şi se termină pe acorduri muzicale şi, deseori, în paşi de dans.
Dacă eşti relaxat şi fericit înveţi mult mai uşor şi mai repede, crede Cristina Iliescu, învăţătoarea
Bufniţelor Înţelepte, aşa cum îşi spun elevii clasei a III-a de la Şcoala „Sfântul Silvestru” din Bucureşti.
Probabil ştiţi că unii plâng când vin la şcoală, dar noi, într-un fel, plângem când
plecăm de la şcoală! spune o elevă.
Întotdeauna eu vin cu bucurie la şcoală, că îmi place şi doamna, şi colegii,
şi clasa, şi şcoala şi îmi place să învăţ! întărește o altă elevă.
Cristina Iliescu, învăţătoare: „Încerc să-i fac să le placă la şcoală şi mă gândesc că româna se poate învăţa prin joc, matematica se poate
învăţa prin joc şi se pot combina cu arte, cu engleză, putem să facem şi rebusuri, şi puzzle-uri şi atunci,
sâmbetele şi duminicile stau şi mă gândesc ce aş putea să fac frumos şi interesant ca lor să le placă să vină la şcoală”.
Pentru că majoritatea copiilor sunt fani Harry Potter, învăţătoarea s-a gândit să dedice o săptămână magiei.
I-a împărţit pe elevi în patru case, ca în celebrul volum şi, într-o singură oră, au
învăţat matematică, limba română, engleză şi arte vizuale.
Cristina Iliescu, învăţătoare: „
E adevărat că mai aud câteodată mami, în loc de doamna şi e superîmbucurător pentru mine.
Mă cobor la mintea lor şi e foarte important să se simtă bine, să vină cu inima deschisă, să
vadă că şcoala nu e un balaur, un rechin care aşteaptă să te înghită.
Mie îmi place să dansez cu ei, îmi place să glumesc, să mă distrez şi atunci şi lor le place să fie cu mine la şcoală”.
„Eu, de obicei, nu mă trezesc devreme. Dar mă trezesc şi mă gândesc:
mă duc la şcoală, o văd pe doamna, mă întâlnesc cu colegii mei! Gata! Pot să mă trezesc.
Şi, nu ştiu, şcoala mă face să mă simt bine şi doamna reuşeşte să facă materiile să fie o
joacă, de exemplu, matematica acum nu ni se pare atât de grea.
Doamna o face ca un joc.
Ne dă fişe drăguţe, desenate”, povestește cu încântare o elevă.
– Doamna, ne daţi FB? //
– Nu ştiu…Contează atât de mult FB-ul? Pentru cine nu contează?
Contează că ne-am distrat, că am lucrat în echipă şi în acelaşi timp învăţăm.
Cristina Iliescu, învăţătoare:
„Este importantă şi limba română, şi ora de matematică, şi ora de AVAP, şi de dezvoltare personală, dar în
primul rând vreau să ştie că sunt oameni, că or să-i caractezeze vorbele, faptele, şi nu o notă din carnet.
Dacă rămâi om, e imposibil să nu-ţi fie bine! Asta-i învăţ! Să fie oameni”.
Iar elevii împărtășesc din învățămintele dascălului lor:
„Ne-a învăţat să nu râdem niciodată de ceilalţi şi să nu-i judecăm după cum arată”.
„Nu trebuie să ne certăm unii cu alţii şi trebuie să colaborăm”.
„Trebuie să lucrăm în echipă şi să ne simţim bine”.
Cristina Iliescu, învăţătoare:
„Mă bazez foarte mult, știţi, ca un magician, dacă ai ingredientele potrivite, faci şi potiunea magică”.
Ce vrajă vă fac? Să nu vă mai repeziţi? Bine! Am făcut vraja! Vouă?
Să fim mai atenţi?
Să vă aduceţi aminte de lipici! Nouă Expecto Patronum!
„Bufniţele Înţelepte” învaţă într-o şcoală de stat în care părerea lor contează.
Sunt încurajaţi să îşi spună punctul de vedere, iar vinerea aleg singuri activitatea pe care o vor face cu doamna lor.
„De obicei alegem vinerea să facem arte sau câteodată doamna ne lasă să aducem trotineta
sau role, dar când e frumos, nu ca acum!”, spune unul dintre copii.
Cristina Iliescu, învăţătoare: „
Unii aduc să facă nu ştiu ce carte, alţii fac machetă, avem leggo şi consider că e bine aşa.
Pentru că dacă le dai şi această libertate, îi prinzi şi mai mult! Şi le place.
Este vinerea lor!…Toată vara, vinerea ieşeam cu role, trotinete, ieşeam în parc.
Plec din şcoală cu ei şi mâncăm un covrig, după care ne plimbăm cu scările rulante de la Bucur Obor şi lor le place foarte mult lucrul ăsta!”
„Toţi din clasă o plăcem pe doamna!”, mărturisesc copiii.
Cristina Iliescu este mai mult decât un profesor.
A reuşit sa ajungă la inima elevilor şi predă lecţii care le sunt de folos pentru o viaţă.
Cristina Iliescu, învăţătoare:
„Încerc să nu mă gândesc că învăţământul a ajuns Cenușăreasă cu adevărat.
Încerc să fac cu copiii mei ce au făcut profesorii mei, să le placă la şcoala şi, ca nişte peştişori aurii, să ne îndeplinim visele. (…)
Eu cred încă în şcoala românească! Poate sunt o visătoare! Cine ştie?”