O pilda inteleapta despre averea din suflet si averea de pe pamant! “Nu saracia te mantuieste si nici bogatia nu te osandeste!”

Ne-am aruncat o privire asupra invataturilor bisericesti despre acest „pacat” al bogatiei si ce trebuie sa inteleaga tinerii bogati despre rolul lor dar si saracii care tanjesc la bogatii…

Un tanar framantat de intrebari; de cea mai mare intrebare: ce sa fac sa mostenesc viata cea vesnica ? Auzise de „Proorocul”1, Se apropie de Mantuitorul cu cuviinta, ca unul ce era de neam bun:

– „Invatatorule bun, ce sa fac sa mostenesc viata cea vesnica ?

Mantuitorul ii intrerupe intrebarea: „Ce ma numesti «bun» – singur Dumnezeu e bun’”. – Ca si cand ar fi vrut sa-l corecteze de mai inainte in parerea ce-o avea tanarul despre bunatate sau chiar despre bunatatea sa. (Sunt oameni care se bat in piept ca-s cinstiti.

Asa o fi; dar sa nu creada ca cinstea e numai atata cata o au ei. Cinstea si bunatatea cata o avem noi e o masura prea mica fata de marimea ei adevarata, cum sunt acestea numai la Dumnezeu). Iata cum il ridica dintr-o data la o intelegere mai adevarata despre bunatate. Mantuitorul stia sigur ca tanarul nu-L cunoaste, ci-L socoteste numai ca pre un Prooroc in Israel.

– „Stii poruncile Legii ?” (Si i le spune Mantuitorul pe scurt: sa nu curvesti, sa nu ucizi, sa nu furi si celelalte; incepe cu porunca ce l-ar primejdui mai mult – tanar fiind. )

Deci daca vrei sa intri in viata, tine poruncile. Tanarul „voind sa se indrepteze*” – unii din parinti spun: vrand sa se laude inaintea Mantuitorului, marturiseste ca toate acestea le-a pazit din tineretele sale. E de crezut; familiile alese pazesc poruncile legii.

Totusi tanarul acesta, desi implinise poruncile, staruia in el nemultumirea cu sine insusi si cu omeneasca sa bunatate.

– „Vrei sa fii desavarsit ? Mergi vinde-ti averile tale si le imparte saracilor si vei avea comoara in cer, si vino urmeaza-Mi Mie !”

La nimeni pana aci n-a cerut Iisus sa-si vanda averile ! Tanarul voia mai mult decat intrarea in viata, de pe urma implinirii poruncilor.

„Vrei sa fii desavarsit ?’” – implineste sfaturile !

Pe cuvantul acesta se intemeiaza calugaria ! Deci iata ce fagaduinta dau calugarii: ca implinesc mai mult decat poruncile; se fagaduiesc sa implineasca sfaturile: al saraciei, al vietuirii curate si al urmarii Mantuitorului, ascultatori facandu-se lui Dumnezeu si povatuitorilor lor.

Aci tanarul, luat oarecum pe neasteptate, nu si-a dat seama Cine il cheama si la ce il cheama. N-a adancit raspunsul Mantuitorului si a plecat intristat.

Mantuitorul, dand din cap, a vazut ca era lipit cu inima de bogatie si n-a cugetat destul de adanc. Si a zis ucenicilor cuvantul acesta: „Cat de anevoie vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu”, – gandindu-se la ispitele si primejdiile bogatiei. Atunci au zis ucenicii:

„Doamne, dar cine poate sa se mantuiasca ?”

Era credinta la cei vechi ca bogatii se pot mantui mai usor, ca unii ce au miei si boi si pot aduce jertfe, pe cand cei saraci n-au de unde aduce jertfe.

„Ceea ce la oameni e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu !”

Jertfele oamenilor nu pot sa-i mantuiasca, ci numai jertfa de pe Cruce a Mantuitorului ne este data spre mantuire. intelesul bogatiei: Nu saracia te mantuieste, nici bogatia nu te osandeste; precum nici bogatia nu te mantuieste, nici saracia nu te osandeste, ci cum ai sufletul tau si fata de bogatie si fata de saracie.

Esti sarac si zorit cu gandul dupa avere, iata ca nu te mantuieste saracia ta. Esti bogat, dar desfacut cu inima de bogatia ta, iata ca nu te primejduieste bogatia ta.

Cum stai cu sufletul si fata de una si fata de alta, de la asta atarna mantuirea sau osanda ta. Iata imparati care s-au mantuit: sfantul imparat Constantin si maica sa, Elena; imparateasa Irina; sfantul Ioan Guradeaur era de neam inalt si avand bogatie; sfantul Vasile avea bogatie, dar avea inima dezlipita de ea si traia ca si cum n-ar fi avut-o. Sfantul Vasile a intemeiat din averea sa primul spital.

Maica Domnului nu era o cersetoare. Sfantul Marcu avea case in Ierusalim. Pescarii aveau oameni angajati. Mai departe stim din predanie despre tanarul acela, ca dupa Rastignirea Mantuitorului si dupa inviere, dovedindu-si dumnezeirea Sa. dupa inaltare si dupa Pogorarea Duhului Sfant, a auzit si el despre toate acestea si abia atunci si-a dat seama cine era Cel cu care vorbise el si nu L-a inteles.

Iar cand a vazut uciderea lui Stefan si linistea lui cereasca. precum si propoveduirea pe fata si fara nici o frica a Apostolilor, a venit acasa si s-a marturisit crestin, lepadandu-se de toate, asa cum il sfatuise Iisus.

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *