Încă din copilărie, bunicii ne-au învățat că o candelă și o lumânare se aprind întotdeauna în fața icoanelor. Dar oare câți dintre noi știm ce semnificație are acest lucru?
Lumina din candelă alină durerile
Potrivit sfinților părinți, candela este cea care veghează în chip tainic asupra familiei noastre, prin rugăciunile spuse cu mare dragoste și credință înaintea sa.
Și tot candela este cea care dă întotdeauna strălucire zilelor de sărbătoare. Acesta este și motivul pentru care sunt puține momentele în care candela este separată de icoane, ea fiind mereu alături de icoanele cu Iisus Hristos, Maica Domnului sau Sfânta Treime.
De ce trebuie să apridem candela în fața icoanelor, ne spune cel mai frumos sfântul Ioan de Kronstadt:
”Domnului sau Maicii Domnului sau unui Înger sau Sfânt, ofer lumină materială, ca ei să-mi dăruiască cu rugăciunile lor lumina harului dumnezeiesc, lumina cea duhovnicească; să mă povățuiască departe de întunericul păcatului, în lumina cunoașterii lui Dumnezeu și a virtuților”.
Iată deci, că prin lumânarea sau candela pe care o aprindem, facem un schimb. Noi oferim o lumină materială, iar Dumnezeu ne dăruiește lumina Sa duhovnicească.
”Ea nu doar luminează, ci și încălzește sufletele noastre cu harul Sfântului Duh și ne dă înțelepciune, mângâiere, credință, nădejde. Ofer lumină materială, ca să aprindă în inima mea focul harului Sfântului Duh, și să stingă din inima mea cea ticăloasă, focul patimilor.
Lumina lui Hristos limpezește conștiințele și sufletele noastre și ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne vedem păcatele, ca să putem cere ajutor spre îndreptare. Ofer lumină cu dorința de a deveni eu însumi lumină, astfel încât să-i încălzesc și să-i luminez pe toți cei aflați în biserică”.