Category: DE VIATA

Rugaciune de miercuri. Ce trebuie sa spui ca sa iti mearga bine toata ziua

Iata rugaciunea zilei de miercuri:

„Doamne Atotputernice! Îmi aduc aminte că Te-ai ca ai venit pe lume Om din Sfânta Maria în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Isuse, am toată speranţa şi cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale.

Nu Te depărta de la mine, Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta şi să nu Te mai supar în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi , ci să-Ţi spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi şi eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ţi fie păcatele. Amin”

Fie ca te afli intr-o cumpana a vietii tale sau iti merge bine si vrei sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ai, aminteste-ti sa rostesti aceasta rugaciune in fiecare zi de miercuri, in fiecare saptamana.

Cand ai o problema si nu gasesti ajutor, rosteste aceasta rugaciune si iti va fi de ajutor!

O, Preasfinte si intru tot laudate, Mare Mucenice Mina, si de minuni facatorule; primeste aceasta rugaciune de la mine nevrednicul robul tau, caci catre tine, ca la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat , scap eu si catre sfant chipul icoanei tale cu lacrimi ma rog tie:

Vezi, Sfinte, greutatea mea; vezi grijile sufletului meu. De aceea ma rog tie, Fericite si Sfinte Mina, grabeste-te de ma ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni si ma sprijineste pe mine robul tau.

Ia aminte la suspinele mele si nu ma trece cu vederea pe mine ticalosul si scarbitul, ca stiu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit munci grele de la cei fara de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinte astazi vietuiesti luminat si ai aflat dar de Dumnezeu.

Fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la sfanta biserica ta si cu credinta ti s-a rugat nu a ramas neajutat.

Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in pagube fiind si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile si ajutorul tau m-au facut si pe mine, ca sa alerg la ajutorul tau.

Asemenea si lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur tinut in maini, fiindca il fagaduise bisericii tale. Tot asa si femeia Sofia, care venea spre inchinare in sfant locasul tau, nu numai ca a fost izbavita de ostasul acela, dar si pe ostas dupa cuviinta l-ai certat.

La fel si schiopul care venea la sfanta biserica ta spre inchinare, cu rugaciunea indata l-ai tamaduit.

Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au facut pe mine a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si minunat. De ceea incredintat sunt ca tot cel ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea.

Pentru aceasta si eu cred ca tu acelasi esti Sfinte, ca atunci si astazi,ca oricine a alergat la tine nu s-a intors neajutat.

Pentru aceasta si eu acum, la incercare, alerg catre tine cu credinta si cu lacrimi, ingenunchind, si ma rog tie, Sfinte si Mare Mucenice Mina, ca sa te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine, celui ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea muceniceasca, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri.

Catre Acela roaga-te ca sa fiu si eu ajutat si miluit pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbavit, ca sa laud si bine sa cuvantez si sa slavesc intru tot laudatul si preaputernicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Se spune ca astazi Cerul este deschis si rugaciunea noastra ajunge mai usor la Bunul Dumnezeu. Iata ce trebuie sa rostesti!

Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.

Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.

Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de păcatele noastre; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta.

Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; lumineaza ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele.

Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci.

Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!

Urmatoarea rugăciune, după rugăciunea domnească „Tatăl nostru”, este cea a inimii. Câteva cuvite pe care să le rostești mereu în minte și care te feresc de rele. Părintele Cleopa le spunea tuturor credincioșilor în căutare de liniște sufletească să o rostească zilnic.

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”, așa sună rugăciunea inimii care te ferește de necazuri și supărări.

În varianta mai lungă, rugăciunea inimii sună așa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

“Aceasta este o rugăciune scurtă, dar are mare putere. Este bine s-o repeţi şi în tren, în mașină şi pe drum şi acasă, până ce adormi seara.

Dacă ai numele lui Iisus Hristos, nu mai ai năluciri prin somn şi supărări şi visuri urâte, pentru că nu se poate apropia satana de locul acela unde se pomeneşte numele Mântuitorului cu toată inima, cu toată dragostea”, le spunea părintele Cleopa tuturor celor care căutau ajutor divin, potrivit ortodoxia.me.

Parintele Cleopa Ilie – Constantin Ilie, fericitul intru pomenire, s-a nascut in comuna Sulita, judetul Botosani, la 10 aprilie 1912.

Parintii sai, Alexandru si Ana Ilie, au fost un exemplu viu de traire crestina, fiind iubitori de Dumnezeu, de Biserica si de copii. Familia Cleopa a fost binecuvantata de Dumnezeu.

Parintii sai nu lipseau niciodata de la sfintele slujbe, faceau milostenie, se rugau mult impreuna cu copiii, ducand o viata curata si bineplacuta lui Hristos.

Casa lor era ca o biserica, precum povestea Parintele Cleopa: “Aveam o camera toata numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Iar la miezul noptii ne sculam, citeam la Psaltire si faceam sute de metanii. Apoi iar ne culcam.

Nu se auzeau la ei certuri, nici cuvinte necuviincioase, nici alte lucruri neplacute lui Dumnezeu, ci viata lor de zi cu zi curgea lin ca o apa dulce de izvor, caci asa se mostenea din mosi-stramosi si asa era traditia crestina in partea locului.

Credincioșii care vor să aibă parte de o viață lipsită de griji și să-și găsească fericirea și liniștea, trebuie să citească în fiecare sâmbătă această rugăciune, de mare ajutor…

Iată mai jos și textul ei!

“Te rog, Doamne, dă-mi răbdare, înţelepciune, dragoste desăvârşită, nădejde nezdruncinată şi toate virtuţile care ne trebuie ca să ne mântuim.

Apără-mă de oameni gâlcevitori, de oameni rătăciţi, de patimi şi păcate. Ajută-mă, Doamne, la început de an, ca să nu mă lepăd de Tine în nici un fel. Păzeşte-mă de ceasul încercărilor de la Apocalipsă şi scrie numele meu în Cartea Vieţii Tale.

Deschide, Doamne, urechile sufletelor noastre, ca să audă glasul trâmbiţei Tale celei de mântuire şi să înviem pentru viaţa veşnică.

Trimite tuturor creştinilor din toată lumea har şi putere, ca să biruiască pe satana şi vino în ajutor la tot creştinul cel necăjit şi întristat, care are trebuinţă de ajutorul Tău.

Pentru noi, oile păşunii Tale, numai Tu eşti apărătorul cel puternic şi numai în Tine ne încredem, de aceea te rugăm să ne ajuţi şi să nu ne lepezi de la faţa Ta.

O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate!

Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă.

Nu încetaţi a vă ruga, pentru ca prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Inainte de Duminica Rusaliilor sunt “Mosii de vara”, sarbatoare dedicata pomenirii celor adormiti. Cu aceasta ocazie, in toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii urmate de slujbe de pomenire a celor trecuti la cele vesnice.

Mosii de vara – Datini si credinte

“Mosii de vara”, tinuti in sambata Rusaliilor, este unul dintre cele mai importante momente ale cultului celor plecati. Inainte se credea ca sufletele lor au zburat slobode timp de 50 de zile si se intorc in subterana in sambata Rusaliilor.

Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara probleme, oamenii faceau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor: impodobeau gospodariile si locurile celor adormiti cu ramuri de tei si faceau pomeni, practici ce s-au pastrat pana astazi.

De Rusalii se dau de pomana vase de lut, cani, strachini si vase de lemn (cofe), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa. In unele sate bucovinene “Mosii de vara” incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor.

Dar pomenirea are loc mai ales in locurile unde sunt cei plecati dincolo, unde locurile sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile stau aprinse intreaga perioada in care se desfasoara ceremonia . Impacarea sufletelor celor dusi si intoarcerea lor in lumea de dincolo depind de bogatia (pomenilor) si de respectarea pome nirii.

Legat de acestă sărbătoare de dinaintea Rusaliilor, există multe superstiții.

Nu ai voie să dormi afară, să nu mergi fie la răspântii, fie la fântână.

Să duci la biserică crengi de tei și frunze de nuc, pe care preoții le sfințesc, iar mai apoi creștinii le pun la icoană sau la streașina casei pentru că spiritele rele să ocolească gospodăria.

Împarte oale pentru că cei plecati să aibă din ce bea apa!

Femeile nu trebuie să toarcă în această zi, deoarece colacii dați pentru pomeni se întorc.

Femeile să nu măture în această zi.

Dacă vrei ca asupra ta să nu se abată pierderi, din primul fel de mâncare pe care îl gătești în această zi trebuie să dai pomană celor nevoiași. Oamenii dau de pomană și ceapă sau usturoi verde, pentru că grădină lor să rodească.

Dacă în ziua Moșilor de Vară oamenii scot apa din fântână, aceștia lasă un bănuț pentru apa celor dusi. Tot ceea ce dai de pomană trebuie să fie nou și proaspăt.

Când vă simțiți rău, spuneți cu sinceritate această rugăciune. Spuneti aceste cuvinte, chiar și atunci când sufletul vostru este plin de bucurie.

Fie ca fiecare cuvânt să se reflecte în inima voastră – atunci veți avea dorința de a vă schimba viața spre bine. Iată cum să vă întoarceți la Domnul:

“Doamne, stau înaintea ta fără nici o pretenție. Te rog să mă ierți pentru toate păcatele mele, sincer să mă pocăiesc de fapta mea. Te rog iartă-mă. În numele tău, iartă-i pe toți cei care mi-au făcut rău. Renunț la Satana și la toate faptele lui.

Eu, Doamne Isus, te primesc ca Domnul Dumnezeu și Mântuitor. Vindeca-mă, schimba-mă, întăeste-mi trupul, sufletul și spiritul.

Doamne, vino și înconjoara-mă cu dragostea ta, umple-te cu Duhul Sfânt. Te iubesc, Isuse. Te laud, Doamne. Iti mulțumesc pentru tot ceea ce mi-ai dat. Iti multumesc pentru fiecare rasarit si pentru fiecare apus. Ai grija de mine si de familia mea si nu ma lasa sa alunec pe drumuri gresita. Indruma-mi pasii pe calea cea buna si patrunde in mintea si in sufletul meu.

Sterge cu puterea Ta cea mare orice urma de ura sau ganduri rele!

Te voi urmări în fiecare zi din viața mea. Amin.

Maria, Maica Domnului, toți Îngerii și Sfinții, ve rog ajutati-mă. Amin. “

Nu este un sfant ortodox, face parte din panteonul sfinților catolici, si totusi, Sfânta Rita din Cascia a devenit un exemplu pentru toți creștinii. Și asta pentru că a fost hărăzită să poarte semnele lui Iisus.

Însă minunile săvârșite de ea, au făcut înconjurul lumii, așa încât, nu degeaba, și-a căpătat titulatura de sfântă care rezolvă până și ceea ce pare imposibil de realizat.

Această rugăciune se face în 9 zile de joi consecutiv:

“O, sfântă apărătoare a celor aflați la mare nevoie, tu, care străluceşti precum steaua speranței în bezna întunericului, binecuvântată Sfântă Rita, oglinda vie a harului lui Dumnezeu, exemplu de răbdare şi tărie, model al tuturor etapelor vieții!

Alătur voința mea celei a lui Dumnezeu, grație Domnului Iisus Hristos, care a îndurat purtarea coroanei de spini și căruia tu i-ai fost alături zi de zi.

Mijlocește tu, cu harurile și virtuțile tale, ruga mea către Sfânta Fecioară Maria, ca să îmi asculte durerea întru slava lui Dumnezeu și sfințirea mea.

Îndrumă-mă și arată-mi calea cea bună, o, sfântă protectoare şi susținătoare a celor aflați la necaz, să pot obține iertarea păcatelor, perseverență, puterea de a păși cu curaj, bunătate și răbdare pe calea vieții.

[Acum se spune dorința.] Sfântă Rita, avocata imposibilului, roagă-te pentru noi! Sfântă Rita, avocata celor neajutorați, roagă-te pentru noi!

Ajută-mă, Sfântă Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin tine să-mi crească iubirea pentru Domnul nostru Isus. Amin!”

Femeile sunt acelea care ţin candela aprinsă

Dominarea, de câteva veacuri, a raţionalismului a produs o cultură centrată pe raportarea cerebrală, exterioară, seacă, uscată, lipsită de conţinut, şi la Dumnezeu, ca şi la omul de lângă noi, precum şi la omenirea întreagă. Femeile cad mai greu victime acestui risc.

Rămân mai sufletiste, mai vii, se raportează la Dumnezeu şi la lumea înconjurătoare mai mult cu inima.

În casă, de asemenea, femeile sunt cele care ţin candela aprinsă, la propriu şi la figurat, urmând mironosiţelor femei.

Pentru mine, imaginea bunicii mele, apoi a mamei mele şi, acum, a soţiei mele, aprinzând candela în fiecare zi, o viaţă întreagă, este un gest de o consecvenţă, de un ataşament, de o fidelitate greu de egalat.

Ca preot, recomand tinerelor soţii, care devin stăpâne ale casei soţului şi copiilor săi, să ţină cu multă râvnă de această rânduială.

Să aprindă zilnic candela în casă. Primul lucru pe care trebuie să-l facă femeia, când se trezeşte dimineaţa, este să aprindă candela. Când va aprinde candela, se va raporta imediat la Dumnezeu, va face şi o cruce şi, eventual, o scurtă rugăciune pentru soţ, pentru copii şi pentru cei din jur.

Începe, astfel, ziua cu binecuvântare, începe ziua cu gândul la Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu rămâne dator!

Binecuvântarea Lui se va revărsa asupra întregii case şi familii. Zona aceasta de aşezare duhovnicească statornică este cea mai roditoare.

Acest lucru îl recomand cu insistenţă femeilor cu educaţie, cu profesiuni dintre cele mai pretenţioase… Le ajută mult să lupte împotriva tentaţiei de a exila pe Dumnezeu în zona speculaţiei teoretice.

Celor care vin să se spovedească înainte de Cununie le dau canon, între altele, soţului să cumpere o candelă de argint, preţioasă, iar soţiei să aprindă candela în fiecare zi dimineaţa, sau măcar duminica şi în zilele de sărbătoare.

Gestul acesta, repetat zilnic, este un gest întemeietor, o aşează pe femeie într-o relaţie de fidelitate cu Dumnezeu, la care Dumnezeu, cum spuneam, nu va întârzia să răspundă. Cine se îndoieşte, poate verifica adevărul celor spuse de mine făcând experimentul.

Este o aşezare firească într-o relaţie, o aşezare completă, care presupune nu numai gândul, ci şi manifestarea gândului, nu numai credinţa, ci şi manifestarea credinţei.

Este o mergere spre întâlnirea concretă cu Dumnezeu. Este ca şi cum I-ai da bineţe lui Dumnezeu, dimineaţa când te scoli: „Doamne, unde eşti?

Aici eşti? Iată sunt şi eu aici! Bună dimineaţa! Mă rog să mă binecuvântezi pe mine şi toată casa mea! Eu ca semn Îţi aprind această candelă!“

Rugăciune la aprinderea candelei

Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le uitării Tale, Doamne. Amin

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin

Părintele Constantin Coman

Încă din copilărie, bunicii ne-au învățat că o candelă și o lumânare se aprind întotdeauna în fața icoanelor. Dar oare câți dintre noi știm ce semnificație are acest lucru?

Lumina din candelă alină durerile

Potrivit sfinților părinți, candela este cea care veghează în chip tainic asupra familiei noastre, prin rugăciunile spuse cu mare dragoste și credință înaintea sa.

Și tot candela este cea care dă întotdeauna strălucire zilelor de sărbătoare. Acesta este și motivul pentru care sunt puține momentele în care candela este separată de icoane, ea fiind mereu alături de icoanele cu Iisus Hristos, Maica Domnului sau Sfânta Treime.

De ce trebuie să apridem candela în fața icoanelor, ne spune cel mai frumos sfântul Ioan de Kronstadt:

”Domnului sau Maicii Domnului sau unui Înger sau Sfânt, ofer lumină materială, ca ei să-mi dăruiască cu rugăciunile lor lumina harului dumnezeiesc, lumina cea duhovnicească; să mă povățuiască departe de întunericul păcatului, în lumina cunoașterii lui Dumnezeu și a virtuților”.

Iată deci, că prin lumânarea sau candela pe care o aprindem, facem un schimb. Noi oferim o lumină materială, iar Dumnezeu ne dăruiește lumina Sa duhovnicească.

”Ea nu doar luminează, ci și încălzește sufletele noastre cu harul Sfântului Duh și ne dă înțelepciune, mângâiere, credință, nădejde. Ofer lumină materială, ca să aprindă în inima mea focul harului Sfântului Duh, și să stingă din inima mea cea ticăloasă, focul patimilor.

Lumina lui Hristos limpezește conștiințele și sufletele noastre și ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne vedem păcatele, ca să putem cere ajutor spre îndreptare. Ofer lumină cu dorința de a deveni eu însumi lumină, astfel încât să-i încălzesc și să-i luminez pe toți cei aflați în biserică”.