Category: DE VIATA

Azi, intreaga crestinatate il sarbatoreste pe Sfantul Alexandru. Tot azi, credinciosii cu mari probleme pot rosti o rugaciune ajutatoare care ii va ajuta sa iasa din impas.

Este o rugaciune puternica ce are menirea de a limpezi mintea si sufletul pentru a lua cele mai bune decizii.

Iata mai jos si textul rugaciunii care se citeste doar azi, 30 august:

”Cea mai puternica rugaciune catre Sfantul Alexandru

“Suflete, suflete al meu, pentru ce te plangi la Domnul? Caci lenea ta pentru chinurile vesnice mijlocitoare iti este. Daca darul lui Dumnezeu l-ai cunoaste, cu lacrimi fierbinti ai plange, suspinand si intristandu-te pentru orice pacat, pentru cel mic si pentru cel mare.

Striga catre Stapana ta sa nu te loveasca mania Celui ce tine toate cu dreapta Sa atotputernica, insa eu, pacatosul si lenesul, cel ce am limba vicleana, cum ma voi ruga Stapanei mele ca sa ma izbaveasca Domnul de infricosata Judecata?

Miluieste-ma pe mine, pacatosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decat pe toti l-ai iubit, si nu intoarce fata Ta de la mine, cel sarman, in acea Zi infricosata de care se sperie sufletul meu si se ingrozesc madularele trupului meu.

Doamne, izbaveste-ma pe mine de infricosatul ceas, ca sa nu ma departez de mila Ta.

Stapane Mantuitorule, din saracul meu suflet, Tie ma rog, izbaveste-ma de durerea pacatelor mele si primeste-ma intru bucuria vietii celei nesfarsite, in care se preamareste Preasfant Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin!”

ugăciunea rostită de Arsenie Boca pentru împlinirea dorințelor va ajuta aveti cât mai mult spor în tot ceea ce faceți dar și să vă împliniți dorințele. Pentru ca efectul acesteia să fie maxim, trebuie rostită în fiecare zi de miercuri!

Iată mai jos și textul!

„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, ca cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac și astfel, ținând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată, păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus umbră pe ochii minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, așa risipind în deșert zilele noastre, umbriți și dosădiți până la pământ.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârșiți și cât ești de aproape de sufletele noastre, și cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viața Ta. Lumina și Bucuria noastră, slavă Ție!

Amin!”

Povestindu-i altuia necazul tău nu faci altceva decât să îi dai prilej să te discute și să râdă! Toate problemele personale pe care le avem fiecare și pe care le-am discutat cu duhovnicul, nu cu nașa, nu cu vecina, nu cu mătușa, nu cu prietena.. Pentru că ajungi într-o zi să spui „Vai cât am investit și m-a trișat!”, dar nu e vina ei, e vina ta! „Vai cât suflet am pus și m-a vândut!”…astea sunt prostii omenești! Tu, încrederea totală și inima totală trebuie să i-o dai lui Dumnezeu!

Stai și vorbește cu Maica Domnului la icoană și dacă nu îți răspunde ea nimic, răspunsul îți vine singur în minte! Tăcerea icoanei și a Maicii Domnului în fața ta când te vaiți de greutăși, este de fapt răspunsul la problemele tale! Taci și te roagă!

***Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniți persoane care vă spun lucruri simple..

” – Măi, dar eu te știam pe tine o fată simplă, elegantă, cochetă, frumoasă .. Ce ai pățit de ai luat-o pe latura asta aiurea cu biserica?”

Sunt cazuri când unii chiar o iau aiurea cu biserica!

Pentru că unii au crezut că biserica este o portiță de salvare și au uitat că trebuie să mai fie și umani!

Dacă stai la biserică nu iei salariu, iei împărtășanie!

Trebuie să muncești ca să trăiești!

La biserică vii două ore la Sfânta Liturghie, dar în rest trebuie să te ancorezi în realitateatea vieții, după proverbul care spune așa:

„Cereți și vi se va da, bateși și vi se va deschide, căutați și veți afla!”.. căci „Înmulțirea Pâinilor” în pustie, a fost o sigura dată nu în fiecare zi!

– În momentul în care ajungem la cunoașterea de sine nu mai suntem orbi!

– Cu ce măsură dai cu aceea primești!

– Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu așa cum trebuie nu așa cum vrem!

Părintele Calistrat Chifan

Ea este Viorica Pașcalău, femeia a cărei poveste pare scenariu de film. A terminat Facultatea de Mecanică, de la Politehnica din Timișoara, a luat nota opt la licență, totul în timp ce lucra ca femeie de serviciu tot în Timișoara, tot într-o facultate, dar cea de Muzică.

Viorica a avut ambiția de a învăța carte, mai departe de a ști să scrie și să citească. După ce termina de dat cu mătura pe scările sediului, mergea acasă și studia. S-a înscris și la Master și a obținut diploma în “Sisteme Robotice cu Inteligenţă Artificială”.

În fișa postului, ca femeie de serviciu, nu erau cerințe privind matematică sau fizică, materii la care Viorica a excelat întotdeauna. S-a înscris la Facultate din pasiune și nu s-a rușinat niciodată că înainte să intre în sala de curs curăta toalete și spăla pe jos.

Femeia de serviciu cu master în Robotică a uimit pe toată lumea

Viorica a povestit tuturor cum a reușit să termine și facultatea și masterul: „M-am hotărât relativ târziu în legătură cu tema lucrării de licenţă. Ceilalţi colegi îşi aleseseră deja profesorul şi, automat, tema de licenţă. Eu am fost repartizată la cine a mai rămas. Aşa m-am ales cu tema lucrării mele”

„La început, am fost doi în echipă. Aşa ne repartizase profesorul, câte doi, la aceeaşi temă. Eu făceam munca de cercetare iar colegul meu se pricepea mai bine la graficele de reprezentare. Testam ştanţarea cu şi fără ultrasunete, pe diferite materiale – metalice şi nemetalice.

Apoi, le comparam. Totul era însă demonstrat prin formule specifice şi reprezentat grafic. Cu câteva zile înainte de examen, profesorul mi-a repartizat mie materialele metalice şi colegului meu, cealaltă cateogrie.

Am fost mândră de prezentarea mea de la final. Am luat opt, pentru că mă încurcasem la o întrebare adresată în timpul susţinerii. Am fost însă mulţumită”, povesteşte Viorica.

Conștiincioasă, femeia de serviciu nu-și neglija responsabilitățile la locul de muncă. Învăța mereu după program, iar dacă se nimerea să aibă vreun examen, cerea voie și primea înțelegere. Niciodată n-a lăsat nimic nerecuperat. Venea din timpul liber pentru a suplini orele în care a lipsit de la serviciu.

„Dacă pleca două ore la un curs sau la un examen, recupera după program. Uneori, se întâmpla să vină şi sâmbăta la lucru, pentru ca să recupereze orele pierdute la cursuri”, a declarat Steliana Prelipcianu, superiorul Vioricăi.

Profesorilor de la Facultatea de Muzică li s-a părut ireal când au aflat povestea Vioricăi. O știau doar ca pe femeia de serviciu, un om respectuos și muncitor.

„Mie nu mi-a venit să cred că chiar avem o femeie de serviciu cu facultatea de mecanică şi master. Am văzut un articol şi m-am dus să întreb la poartă. Nici nu ştiu ce să spun, o cunosc pe doamna Viorica şi este de treabă, dar nu mi-am imaginat că are şi master în robotică”, a declarat Silviana Cârdu, profesor de pian la Facultatea de Muzică.

Și-ar fi dorit să fie profesoară sau să facă cercetare

A absolvit, și-a luat diplomele, dar Viorica nu și-a schimbat locul de muncă. A rămas femeie de serviciu la Facultate de Muzică din Timișoara. A fost dorința ei să fie așa. Și-ar fi dorit să predea sau să facă cercetare. Asta dacă ar fi fost mai tânără.

“Am ajuns la o vorbă, dacă e să faci o facultate, dar şi altele în viaţă, trebuie să o faci la timpul ei. Dacă făceam facultatea la 20 de ani era altceva. E bine să faci facultatea la 20 de ani. Pe urmă apar problemele vieţii. Pot să spun că eu am făcut facultate de plăcere. Mi-a plăcut şi rămâne o amintire frumoasă pentru mine”, a povestit Viorica Paşcalău.

Cât câștigă o femeie de serviciu în România

Pe site-urile de anunțuri cu locuri de muncă există oferte numeroase pentru prestări servicii de curățenie. Cât câștigă o femeie de serviciu în mediul privat? De la 1.500 – 1.700 de lei, lunar, iar salariul crește în funcție de program și de compania angajatoare.

La stat, lucrurile stau diferit. Un salariu pornește de la 2.000 de lei. O femeie de serviciu într-un cabinet medical sau într-un spital primește și 3.000 de lei.

Există rugăciuni pe care le poți spune atunci când ai necazuri și lipsuri. Rugăciunea de mai jos este o rugăciune speciala ce te va ajuta pentru sporul casei și prosperitate.

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat.

Cel ce Te îmbraci cu lumina că şi cu o haina; Cel ce întinzi cerul că un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;

Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clatină în veacul veacului. Adâncul că o haina este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor stă ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.

Se şuie munţi şi se coboară vai, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

Cel ce trimiţi izvoare în vai, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adapă-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerulul vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satură pământul.

Cel ce răsări iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; că să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; că să veselească faţă cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.

Satură-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul sau. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc că să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcusurile lor se vor culcă. Ieşi-va omul la lucrul sau şi la lucrarea să până seară.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea această este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, că să se joace în ea.

Toate către Ţine aşteaptă că să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor adună; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţă Ta, se vor tulbură; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţă pământului.

Fie slavă Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţă mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, că să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Tot pentru SPORUL CASEI și ferirea de rele se mai spun și următoarele:

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon se poate citi luni, marți, miercuri și vineri.

Paraclistul Maicii Domnului, în fiecare seară.

Acatistul Sf. Mucenic Mina, se va citi dimineața și searapentri izbăvirea de necaz și de pagubă, timp de 40 de zile. Se poate citi si Psaltirea de 3 ori în aceste 40 de zile, însă numai cu binecuvîntarea preotului.

Acatistul Sfantului Acoperământ al Maicii Domnului se citește zilnic, pentru ferirea de rele.

Andreea Marin a fost surprinsă într-o ipostază emoționantă alături de fiica sa Violeta. Fanii au fost extrem de încântați să le vadă împreună.

În ceea ce o privește pe fiica ei, Andreea Marin și-a dorit mereu să o protejeze. Așa că vedeta a ținut-o departe de lumina reflectoarelor și de puține ori i-a arătat chipul. Într-o filmare recentă, vedeta a fost surprinsă alături de Violeta într-o ipostază emoționantă. În timp ce micuța cânta la pian, Andreea Marin o privea duios și o asculta cu atenție

Pe chipul vedetei se poate observa, cu ușurință, mândria și iubirea ce i-o poartă Violetei, cea care îi aduce zilnic bucurii.

„Nu există nimic mai relaxant pentru mine decât să îmi ascult fetița cântând la pian”, a mărturisit Andreea Marin.

Andreea Marin are o relație cu Ionuț Brâncoveanu

Andreea Marin și Ionuț Brâncoveanu trăiesc o poveste de dragoste ca-n filme însă au și făcut sacrificii pentru a-și menține relația. Timp de doi ani, cei doi au făcut naveta pentru a se vedea, întrucât, la acea vreme, bărbatul locuia în Africa. Dar, de ceva timp, iubitul consul al vedetei stă mai mult în România. Iar lucrurile între ei merg perfect

“Trăim împreună și ne construim o viață unul alături de celălalt și e tare frumos. Nu vreau să intru în detalii, pentru că vreau să păstrez intimitatea noastră, dar, pe de altă parte, a meritat așteptarea. Construim și fizic și construim o viață împreună”, a spus Andreea Marin.

Simona Halep le-a implinit, in sfarsit, visul romanilor si a castigat Turneul de la Wimbledon. Acum, ca te-ai bucurat si te-ai simtit mandra ca esti romanca, este momentul sa iti sufleci manecile si sa treci la treaba.

Ai in tine un potential urias care abia asteapta sa il scoti la lumina si sa il valorifici. Jucatoarea de tenis este un catalizator minunat dar si un profesor foarte bun.

Iata cele cinci lectii pe care le poti invata de la ea:

1. Cunoaste-ti talentul

Fiecare dintre noi este foarte buna la ceva. Nu este niciodata prea tarziu sa iti descoperi talentul si sa incepi sa il exploatezi.

Talentul cu care te nasti este cel care te indruma catre scopul vietii tale, catre cele activitati pe care le vei face cu pasiune si bucurie in fiecare zi. Nu te uita la ce e la moda sau la ce spune familia ta. Ci conecteaza-te cu inima ta si afla ceea ce iti place cu adevarat, scrie kudika.ro.

2. Cultiva-ti talentul in fiecare zi

Invata sa treci dincolo de ceea ce iti spune societata ca este bine sa faci sau de stilul de viata pe care il au majoritatea oamenilor. Daca vei continua sa mergi la serviciu in timpul saptamanii si sa iti petreci timpul liber la mall sau distrandu-te in fel si chip, nu vei avea timp sa iti cultivi talentul. Acesta cere implicare si munca zilnica. Te poti gandi ca esti prea obosita dupa serviciu,ca ai obligatii. Prima obligatie este fata de tine. In afara de asta, cu cat te vei dedica mai mult pasiunii tale, cu atat vei avea mai multa energie.

3. Persevereaza

Probabil ca nu iti va iesi din prima. Probabil ca vei esua de cateva ori. Insa asta inseamna ca actionezi si inveti. Important este sa nu te dai batuta. In cele din urma, vei reusi sa castigi premiul cel mare sau sa ajungi si campion. Chiar daca este nevoie de ani de zile. Marile succese nu se construiesc peste noapte ci perseverand in fiecare zi.

4. Nu te abate de la drum

In jurul tau vor aparea tentatii. Dorinta de a te simti iubita si acceptata te va face, uneori, sa iti doresti sa le faci pe plac celorlalti. Sa iesi in oras in loc sa exersezi. Poate ca vei primi o oferta extraordinara de job in conditiile in care tu ai decis sa iti deschizi propriul business. Nu ceda. Mergi pe drumul tau si Universul te va sprijini.

5. Nu pleca urechea la ce spun altii

Cei din jur isi vor da tot timpul cu parerea. Unii te vor sustine neconditionat, altii te vor critica sau vor incerca sa te descurajeze, sa te faca sa vezi lumea prin prisma limitarilor lor. Nu le acorda atentie. Asculta-ti in permanenta inima.

Lacrima Maicii Domnului sau Floarea de ceara este una dintre cele mai iubite flori, care poate infrumuseta orice spatiu din casa sau gradina. Beneficiile acestei plante miraculoase sunt renumite: se spune ca floarea produce mir in mod natural si ca are proprietati curative.

Iata cum o ingrijesti pentru a te bucura de proprietatile sale ornamentale

Lacrima Maicii Domnului sau Floarea de ceara este una dintre cele mai iubite flori, care poate infrumuseta orice spatiu din casa sau gradina. Beneficiile acestei plante miraculoase sunt renumite: se crede ca floarea produce mir in mod natural si ca are proprietati curative. Iata de ce este bine sa o ai in casa sau in gradina si cum o ingrijesti pentru a te bucura de proprietatile sale ornamentale.

Lacrima Maicii Domnului, floarea care produce mir

Lacrima Maicii Domnului (Hoya Carnosa) sau Floarea de ceara este o planta cu aspect unic si parfum imbatator. Orginara din India, China si Australia, aceasta floare face parte din familia Asclepidaceae, iar denumirea stiintifica este de Hoya Spp. Se gaseste in peste 250 de specii si varietati si infrumuseteaza orice spatiu al casei sau al gradinii.

Denumirea de Lacrima Maicii Domnului nu este intamplatoare. Aceasta planta delicata, de culoare alb-rozalie, elimina, la atingere, un lichid incolor, ca lacrima, parfumat, bun la gust. De altfel, floarea de ceara Hoya Carnosa este folosita indeosebi la confectionarea de metanii pentru calugari si crestini.

Lacrima Maicii Domnului infloreste vara, din mai pana in septembrie, si este la mare cautare mai ales la Manastirea “Franciscana Maria Radna”, din judetul Arad, in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15 august. Atunci, credinciosii se strang dupa slujba oficiata in cinci limbi si pornesc in padurea din spatele manastirii in cautarea acestei flori care produce mir in mod natural.

Lacrima Maicii Domnului: Ingrijire, inmultire, Inflorire

Hoya, aceasta bijuterie a florilor de apartament si de gradina este o planta cataratoare, perena, cu tulpini lungi si flexibile, ce permit asezarea lor pe spalieri. Frunzele sunt lucioase, carnoase si parfumate, de culoare verde inchis. Florile sunt albe, grupate in forma de stea, iar in mijloc au culoarea roz si rosu. Florile emit picaturi dulci, incolore.

Lacrima Maicii Domnului infloreste abia la maturitate si doar pe tulpini mai lungi de 30 de cm. In timp ce unele specii ajung la maturitate in primul an de viata, altele ajung chiar si dupa cinci sau zece ani. Insa la baza infloririi plantei se afla o ingrijire adecvata, fie ca vorbim de exemplare asezate in ghiveci, ca plante de apartament, fie ca sunt plantate in exterior.

Temperatura, dar si modul de udare sunt esentiale in injrijirea si inflorirea ”florii de portelan”. Asadar, aceasta nu necesita caldura mare, dar nici o udare excesiva. Conditiile optime de temperature sunt 15-18 grade C si apa putina. De asemenea, este important sa nu ii schimbati locul prea des.

Udarea plantei Lacrima Maicii Domnului se face in mod regulat, evitandu-se excesul de umezeala, care duce la putrezirea radacinilor si vestejirea frunzelor. Daca totusi va aflati intr-o astfel de situatie, ca sa salvati planta trebuie sa o transplantati imediat intr-un pamant proaspat care sa lase apa sa se scurga repede. Atentie ca substratul de cultura trebuie bine drenat, alcatuit din pamant de padure, turba fibroasa si nisip, in parti egale. Transplantarea se face primavara si numai daca este necesara.

Lacrima Maicii Domnului nu necesita ingrasaminte in exces, aceastea daunand procesului de inflorire sau compromitandu-l in totalitate. Dar, odata ce bobocii sunt formati, trebuie sa protejati planta de curentii de aer, caldura excesiva si seceta prelungita, care pot provoca ingalbenirea si caderea acestora. De asemenea, nu aveti voie sa taiati tulpinile care au inflorit, macar pedunculii florali (coditele care au purtat florile) dupa trecerea florilor, acestia fiind purtatorii noilor flori din anul urmator.

Inmultirea speciilor de Hoya se face prin butasi prelevati vara sau primavara, prin marcotaj serpuit (ingroparea unor portiuni din lastarii fara flori) sau prin seminte.

Floarea de ceara:

Desi este o planta rezistenta, udarea necorespunzatoare o poate deregla. Planta se redreseaza dupa o ce udarea este reglata. Daca Floarea de ceara sau Lacrima Maicii Domnului este tinuta impreuna cu alte plante, este posibil sa fie invadata de musculite albe de sera, care pot fi inlaturate cu insecticid.

Rugăciune rară, specială către Domnul Iisus Hristos pentru fericirea şi bunăstarea ta și a copiilor tăi! Are puteri mari dacă o spui din toată inima ta:

Doamne Iisuse Hristoase! Fie mila Ta asupra copiilor mei (numele), păzeşte-i pe ei sub acoperământul Tău, ocroteşte-i de toată pofta vicleană, depărtează de la ei pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul, deschide-le urechile şi ochii inimii, dăruieşte umilinţă şi smerenie inimilor lor.

Doamne! Cu toţii suntem zidirea Ta: îndură-Te de copiii mei (numele) şi întoarce-i la pocăinţă. Mântuieşte-i, Doamne, şi miluieşte-i pe copiii mei (numele) şi luminează-le mintea cu lumina înţelegerii Evangheliei Tale, povăţuieşte-i în calea poruncilor Tale şi învaţă-i, Mântuitorule, să facă voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Ca să înţelegem pe deplin că orice lucru şi orice persoană în viaţa noastră este un dar de la Dumnezeu, avem nevoie să le punem înaintea lui Dumnezeu pe deplin, aşa cum spune Sf. Efrem Sirul: „Căci numai punerea înainte cea desăvârşită o cere de la noi Dumnezeu şi El ne va da putere şi biruinţă.“ Este valabil acest lucru şi în ceea ce priveşte copiii.

Probabil cunoaşteţi multe persoane care nu văd astfel lucrurile. În special cu copiii. Îşi doresc atât de mult să prevină orice întâmplare neplăcută în viaţa copiilor, încât unii sunt în stare să nu-i lase să urce în maşina altor părinţi. Nu le îngăduie copiilor să exploreze lumea – nu fără ei în preajmă. Le este frică. Le este frică de lucruri care li s-ar putea întâmpla copiilor.

Şi totuşi, avem nevoie să ne punem copiii înaintea lui Dumnezeu. El i-a făcut. El îi cunoaşte. El îi iubeşte de milioane de ori mai tare decât ne putem noi închipui. Uneori, citim versetele 38-39 din capitolul 8 al Epistolei către Romani ca şi cum s-ar referi doar la noi. Uităm că şi pe copiii noştri îi iubeşte tot la fel:

„Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.“

„În iubire nu este frică“

Noi ţinem aceste daruri – copiii noştri, pe care Dumnezeu îi iubeşte atât de mult – şi credem că îi deţinem. Pentru că, de fapt, ne purtăm faţă de ei ca şi cum ar fi proprietăţile noastre.

Deseori, gândim că rolul primordial al unui părinte este protejarea copilului. Cu siguranţă, face parte din îndatoririle noastre să avem grijă de proprii copii şi să prevenim răul, atunci când este posibil.

Dar dacă trăim cu iluzia că putem preveni în vreun fel durerea din viaţa lor, ne vom trăi vieţile într-o mare frică. Şi dacă îi cocoloşim să nu trăiască nici măcar consecinţele normale (mai dureroase) ale unor acte pe care le-au făcut, le furăm capacitatea de a învăţa să ia decizii în viaţă. Orice decizie pe care o luăm în locul copiilor este una pe care ei nu şi-o pot asuma.

Înseamnă că de acum copilul meu va ajunge să fie tratat incorect uneori la şcoală? Cu siguranţă, se va întâmpla şi asta, măcar o dată. Dar am nevoie să-l încredinţez lui Dumnezeu, împreună cu toate fricile mele.

Uneori, confundăm dragostea cu frica. Dar ajungând la aceasta, contrazicem spusele Sfântului Apostol Ioan cu privire la dragoste, care spune: „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.“ (I In. 4, 18)

Dacă aveţi dificultăţi la a vă încredinţa copiii lui Dumnezeu, gândiţi-vă la următorul verset: „Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?“

(Ps. 55, 3-4). Dumnezeu va avea grijă de copiii noştri. El este de infinite ori mai puternic decât orice om. El ne spune: „Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge“ (Iosua 1, 9). Dar nu va fi doar cu noi, atunci când avem grijă de copiii noştri, ci va fi şi cu ei, atunci când aceştia sunt în afara razei noastre vizuale.

Domnul ne promite că va fi cu noi, pururea

El va fi întotdeauna cu copiii noştri. Viaţa ni se poate sfărâma sub diferite greutăţi. Noi putem cădea. Copiii noştri pot suferi. Şi cu toate acestea, Domnul ne promite că va fi cu noi, pururea.

El ne dă nu doar nouă putere să facem faţă realităţilor vieţii, ci şi lor. De aceea, când ne e teamă, ca părinţi, pentru viitorul copiilor, să ne gândim că viitorul tuturor e în mâinile Lui. Să trăim în credinţa aceasta, ocupându-ne cu seriozitate de cele ce ni se cer azi.

Şi mai avem un sprijin, ca părinţi. Maica Domnului, care întotdeauna se roagă pentru toată lumea, va călăuzi cu rugăciunile sale puternice, rugăciunile noastre slabe şi fără nădejde către faţa lui Dumnezeu. Să o rugăm pe ea să ne ajute să punem înaintea lui Dumnezeu copiii, pe care El Însuşi ni i-a dăruit.

M-a întrebat un bătrân odată: “Părinte Paisie, dar ce-i aceea mândrie, părinte, cum vine?” (El umbla iarna cu capul gol şi desculţ, prin zăpadă.)

“Frate Gheorghe, mândria este atunci când ai să socoteşti că tu eşti ceva mai mult decât altul, că eşti mai bun, mai frumos ca altul…” “Săracu’ de mine, părinte Paisie, eu să am ceva bun? Dar ce am eu bun?” A stat opt ani cu mine… Părintele Ghenadie Avătămăniței. Nu vedea nici el, săracul, ca şi mine…

Iaca, asta e mândria: când te socoteşti că ştii mai mult decât altul, că poţi ceva mai bine decât altul. Asta e mândria. Şi e foarte periculoasă, că nu-i place lui Dumnezeu mândria asta.

Că dacă socoteşti că ştii mai mult, că poţi mai mult, că faci mai mult, să nu păţeşti ca acela care socotea că face, că drege, că posteşte, iar cel de lângă uşă plângea şi îşi bătea pieptul că nu are nimic bun.

Şi a câştigat mai mult decât acela care socotea că are ceva de la el însuşi – Vameşul şi Fariseul…

Că Mântuitorul a zis: “Când veţi împlini vreo poruncă, să spuneţi aşa: “Rob netrebnic sunt eu, şi n-am făcut decât ceea ce eram dator a face”.

De câte ori te mânii, mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Când te mânii, acolo e duhul răzvrătirii, duhul mândriei, duhul slavei deşarte, să ştii. El te îndeamnă să nu te smereşti – “Ce, eu sunt chiar atâta de lepădat?!”

Că vezi, eu pot să zic aşa, singur: “Măi oameni buni, da’ păcătos mai sunt, da’ prost mai sunt, da’ rău mai sunt, măi”… Dar ia să mă facă altul prost şi urât, să vezi cum mă umflu şi mă mânii asupra lui –

“Ce te interesează? Ce te ocupi de mine? Ce cutare…?” Ei, apoi asta-i smerenie? Atunci când altul te ocărăşte şi te smereşte fără voia ta, atunci să vezi dacă poţi zice:

“Aşa mi-a trebuit, aşa trebuie, Dumnezeu i-a poruncit să facă aşa, pentru că şi eu am ocărât pe altul”. Asta-i smerenia cea adevărată, nu când zic eu că-s prost.

Când te ocărăşte celălalt, atunci să faci dovada că eşti smerit, atunci să spui iute: “Dumnezeu îi porunceşte să mă ocărască”. Când îţi ia cineva lucrul cu sila: “Dumnezeu îi porunceşte să mi-l ia, pentru că şi eu am luat de la altul…”

Când te mută cineva cu de-a sila, de ici-colo: “Dumnezeu îmi schimbă locul, ca să-mi schimb eu năravul şi obiceiul…” Asta ar fi smerenia cea adevărată. Dacă-ţi cere cineva haina, dă-i şi cămaşa.

Dacă te loveşte peste partea dreaptă, întoarce-i şi partea cealaltă. Apoi vezi: poţi face treaba asta? Că noi trebuie să urmăm după porunca lui Hristos. Dar noi… Dacă îţi dă cineva una peste față, tu îi dai patru înapoi – îi întorci împătrit. Aşadar, noi nu urmăm porunca lui Hristos.

Când eram şi eu mai tânăr, mă punea stareţul la încercare. Odată m-a scos afară din biserică. Eu cântam la strană şi cântam şi eu în felul meu, “Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, şi mi se părea că tare cânt frumos, şi mă mândream în inima mea.

Şi o dată intră stareţul şi, când mă aude, îmi dă un ghiont şi – afară! “Ieşi afară, măgarule, ce ragi aşa?” Mie mi se părea că eu cânt tare frumos şi, când colo, uite aşa am păţit. Şi mă gândesc şi acum: săraca mândrie, cum se agață ea de toate tiviturile.

M-am pomenit odată aici cu un om tânăr. Era el aşa, cam delicat, venea de la Bucureşti – şi m-a întrebat: “Dumneata eşti părintele Paisie?” Şi i-am răspuns aşa: “D’apoi ar mai fi şi alţii, n-oi fi numai eu”. Dar el a zis: “Am auzit de dumneata şi am venit să te văd”. Şi atunci i-am zis eu cuvântul acesta:

Să nu crezi tot ce auzi

Să nu faci tot ce poţi

Să nu spui tot ce ştii

Să nu dai tot ce ai.

Vai de acel om căruia îi va prisosi mai mult lauda decât viața şi faptele.

Din dragoste izvorăşte smerenia. Că dacă iubeşti pe cineva, nu-l ocărăşti, că se scârbeşte; nu-l superi, că tânjeşte. Că dacă apuci să superi pe cineva, săracu’, nici nu poate mânca, nici nu se poate ruga, nici nu poate dormi.

Aşadar, faci în toate chipurile să nu superi pe nimeni. Dar nu se poate să nu superi chiar pe nimeni; poate fără să-ţi dai seama spui un cuvânt mai tulburător. Dar cum te-ai întâlnit cu cel pe care l-ai supărat, îndată fă-i plecăciune:

“Iartă-mă, dragul meu, că te-am supărat”. Şi când ai zis “iartă-mă”, a ieşit deodată toată supărarea, s-a spart totul, n-a mai rămas nimic. Şi când se uită diavolul într-acolo, vede că a rămas păcălit… nu mai rămâne nimica scris.

Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor… Să fii mai necinstit de oameni, asta da. Şi ce dacă spune lumea că ai păcate? Ce, nu ai? Trebuie să răbdăm ocările, tată, pentru că aşa ne-a lăudat Mântuitorul Hristos:

“Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine”. Trebuie să răbdăm toate, cu smerenie, tată; să răbdăm cu smerenie pentru dragostea lui Hristos. Doar vom câştiga şi noi – nu tot raiul, ci numai un colţişor, cât de mic.

Ţi se pare grea smerenia, tată… Dar încearcă întâi şi vezi dacă poţi ridica piatra, şi după aceea spune “nu pot”. Smerenia inimii izvorăşte din dragostea cea pentru Dumnezeu, tătucă.

Părintele Paisie Olaru