Cum poti sa faci dulceata de bujori din patru ingrediente

Este sezonul bujorilor! Profita de aceasta perioada pentru a prepara cea mai buna dulceata de bujori. Daca iti place cea de trandafiri iti va placea, cu siguranta, si aceasta.

Ingrediente pentru dulceata de bujori:

1 kg de petale de bujori

4 l apa

4 kg zahar

9 lamai

Cum se prepara dulceata de bujori:

Spala petalele bujorilor si lasa-le la scurs. Adauga zeama de la patru lamai peste acestea si amesteca bine, framantandu-le usor. Zeama ajuta la pastrarea culorii petalelor, impiedicand oxidarea. Acopera bolul si lasa-l la frigider timp de o ora.

Intre timp, adauga intr-o oala apa si zaharul si pune-le la fiert, amestecand continuu pana cand acesta se dizolva. Lasa totul sa fiarba pana cand scade la un sfert din cantitatea initiala. Adauga peste aceasta zeama stoarsa de la restul lamailor si petalele de bujor, cu tot cu zeama din castron.

Amesteca totul foarte bine si lasa totul sa fiarba timp de 10 minute sau pana cand petalele se inmoaie. Adauga dulceata fierbinte in borcane curate ce se pot inchide etans. Umple borcanele treptat pentru a nu se sparge.

Inchide bine capacul si intoarce borcanele cu fundul in sus. Lasa-le sa stea in aceasta pozitie pana cand se racesc complet, la temperatura camerei. In acest fel borcanele se vor vida fara a fi nevoie sa le pui la cuptor, sau sa le fierbi.

Dulceata de bujori poate fi servita alaturi de clatite sau in diverse retete de prajituri, ori poate fi consumata la micul dejun, pe o felie de paine prajita, cu putin unt.

Extrasfat: daca veti alege sa fierbeti mai putin siropul de zahar, iar la final strecurati petalele de bujor, veti obtine un minunat sirop de bujori, colorat intr-un roz pal (daca folositi bujori grena, atunci culoarea va fi mai intensa si mai placuta)

Ingrășământ natural pentru plante – flori bogate și frunze dense

Orice plantă la ghiveci trebuie periodic hrănită, în special în perioada vegetativă și în perioada de înflorire.

Drojdia simplă poate stimula creșterea și înflorirea chiar și a celei mai nesănătoase plante. Iată rețeta celui mai natural îngrășământ pentru plante!

10 grame de drojdie;

1 lingură de zahăr;

1 l de apă caldă.

Cum se prepară?

Dizolvați drojdia în apă, adăugați zahărul și amestecați. Lăsați soluția să stea timp de cel puțin 2 ore.

Diluați amestecul cu apă în proporții de 1:5.

Udați plantele cu acest îngrășământ o dată pe lună în perioada toamnă-iarnă și o dată la 10 zile în perioada primăvară-vară.

Drojdia conține fitohormoni, vitamine din grupa B și auxine, care ajută la divizarea celulelor și creșterea plantelor. Acest îngrășământ simplu este folosit chiar și de florarii profesioniști.

Datorită hranei cu drojdie se mărește activitatea microorganismelor din sol, crește conținutul de acid carbonic, de micro- și macroelemente care au un efect benefic asupra sistemului radicular și aspectului plantei.

Tot ca ingrasamant natural mai puteti folosi:

1.Zahar

Zaharul este un ingrasamant popular folosit pentru fertilizarea plantelor de apartament, putand fi diluat in apa (o lingurita de zahar la un pahar de apa) sau turnat direct in ghiveci.Fertilizarea cu aceasta solutie trebuie sa aiba loc o data pe saptamana, dar nu trebuie folosita mai mult de 2-3 ori deoarece poate afecta planta.

De asemenea,puteti fertiliza plantele cu ajutorul glucozei.Intr-un litru de apa se dilueaza un comprimat de glucoza.Solutia finala se pulverizeaza doar pe plantele bolnave ,intrucat doar ele au nevoie de ea.

2.Zat de cafea

Zatul de cafea este un ingrasamant excelent.Dupa ce beti cafeaua, puneti zatul in ghiveci.Pamantul va deveni mult mai usor,crescand aciditatea solului.Ca sa fertilizati plantele de apartament,puteti,de asemenea sa folositi si infuzia de ceai ,insa aceasta pe langa efectele pozitive,poate avea si efecte negative,deoarece musculitele negre sunt innebunite dupa infuzia de ceai din pamant.

3.Citrice si alte fructe

Un grasamant excelent il reprezinta si cojile de bananca,portocale si mandarine.Ca sa preparati ingrasamantul din citrice,umpleti o treime dintr-un borcan de un litru cu cojile taiate marunt si adaugati apa clocotita.

Timp de 24 de ore,lasati sa se infuzeze iar apoi scoateti cojile.Dupa ce ati adaugat apa curata in borcanul de un litru pana s-a umplut,udati florile cu aceasta solutie.Pentru prepararea ingrasamantului cu coji de banana,e nevoie de un borcan de un litru in care veti pune o jumatate de coji maruntite,apoi apa pana se umple.

Lasati sa se infuzeze 24 de ore,apoi umpleti din nou borcanul dupa ce ati aruncat cojile de banana.De asemenea,cojile de banana pot fi adaugate in substratul de sol ,favorizand cresterea plantei.

4.Cenusa

Cenusa are in compozitia ei sulf,potasiu,fosfor,magneziu,zinc,fier si calciu.Ca sa fertilizati planta,amestecati cenusa cu pamant atunci cand o transplantati.Prin aceasta metoda,veti dezinfecta substratul si il veti face mai hranitor .Puteti,de asemenea,sa preparati si ingrasamant lichid in cenusa ,diluand intr-un litru de apa o lingura de cenusa.

Iată ce se întâmplă atunci când plantezi busuiocul lângă legume

Alelopatia este capacitatea unor plante de a influența dezvoltarea altora. În timpul vieții unele plante sintetizează anumite substanțe, care pot să stimuleze creșterea și dezvoltarea altor vegetale și, de asemenea, să le protejeze de dăunători și boli.

Busuiocul face parte din această categorie de plante influente. Pe lângă faptul că deține o aromă extraordinară, un conținut mare de vitamine și calități gustative deosebite, el influențează pozitiv culturile, în apropierea cărora este plantat.

BUSUIOCUL PLANTAT ÎN SOL DESCHIS

Aroma provenită de la frunzulițele de busuioc acționează ca repelent pentru roșii, castraveți, ceapă, ardei și varză. Ea alungă cu succes păduchii și musculițele albe, care pot să distrugă semnificativ viitoarea recoltă.

Busuiocul plantat de-a lungul tufelor de roșii creează un mediu, care nu permite dezvoltarea putregaiului cenușii și făinării pe frunzele lor.

Dacă îl veți planta lângă castraveți, răspândiți-l pe întreaga parcelă. Astfel veți proteja legumele prin cea mai sigură și ecologică metodă.

Iar busuiocul plantat în ghivece așezate pe verandă nu va permite pătrunderea țânțarilor și muștelor în casă.

Această plantă este într-adevăr minunată și are multe beneficii pentru organism.

15 beneficii ale busuiocului

1. Puterea vindecatoare – planta are multe proprietati medicinale: frunzele au rol tonic si revigorant pentru memorie. Acestea ajuta la eliminarea materiei catarale si a flegmei din tuburile bronsice. Fruzele imbunatatesc functia digestiva si induc transpiratia abundenta.

2. Febra si raceli frecvente – frunzele de busuioc pot fi utilizate sub forma de suc, ceai sau decoct pentru ameliorarea febrei si a racelilor (inclusiv la copii). Extractul de frunze de busuioc se va subtia cu putina apa si se va bea la fiecare 2-3 ore.

3. Tuse – busuiocul este o componenta importanta a siropurilor de tuse expectorante. Acesta ajuta la eliminarea mucusului in caz de bronsita si astm.

4. Dureri in gat – cand apar dureri de gat se va bea apa fiarta in care s-a adaugat putin busuioc. La fel de utila in acest sens este si gargara.

5. Tulburari respiratorii – planta are efecte benefice in tratarea tulburarilor sistemului respirator. Decoctul din frunze de busuioc, cu miere si ghimbir este un remediu eficient pentru bronsita, astm, gripa, tuse si raceala.

Un decoct din frunze de cuisoare si sare poate fi un ajutor imediat in caz de gripa. Acesta ar trebui sa fi fie fiert intr-o jumatate de litru de apa pana cand aceasta scade.

6. Pietre la rinichi – busuiocul are efect de tonifiere asupra rinichilor. Daca este prezenta o piatra la rinichi, se recomanda se se bea un amestec din sucul obtinut din frunze de busuioc amestecat cu miere, regulat, timp de 6 luni.

Dupa aceasta perioada, piatra (daca este de mici dimensiuni) ar trebui sa fie eliminata prin intermediul tractului urinar.

7. Tulburari cardiace – busuiocul are efect benefic in cazul bolilor cardiace si a slabiciunii declansate de acestea. Planta mai are rolul de a reduce nivelul colesterolului din sange.

8. Afectiuni pediatrice – problemele comune intalnite in randul copiilor: tuse, febra, racaela, diaree si varsaturi raspund favorabil la consumul de suc de busuioc. Daca pustulele specifice varicelei intarzie sa dispara, frunzele de busuioc vor grabi vindecarea acestora.

9. Stres – frunzele de busuioc sunt considerate ca fiind un agent anti-stres. Studii recente arata ca acestea pot oferi o protectie semnificativa impotriva stresului.

Chiar si persoanele sanatoase pot mesteca 12 fruze de busuioc de doua ori pe zi pentru prevenirea stresului. Acestea au rolul de a purifica sangele si ajuta la prevenirea mai multor manifestari specifice stresului.

10. Infectii bucale – frunzele de busuioc sunt renumite pentru eficienta lor in tratarea ulceratiilor si infectiilor gurii. In acest scop este indicat sa se mestece cateva frunze de busuioc.

11. Muscaturi de insecte – planta are efect preventiv si curativ in cazul muscaturilor sau intepaturilor de insecte. Pentru acest lucru se va consuma o lingurita de suc din frunze de busuioc, o data la cateva ore.

De asemenea, sucul proaspat se va aplica si pe partile afectate. Pasta din radacini proaspete este la fel de utila in cazul muscaturilor de insecte si al lipitorilor.

12. Afectiuni cutanate – aplicat local sucul de busuioc este benefic pentru tratarea bolilor de piele, herpesului si al leucodermei.

13. Probleme ale dintilor – frunzele de busuioc uscate la soare, pot fi pisate si folosite pentru spalarea dintilor. Pentru mentinerea sanatatii dentare, inlaturarea respiratiei urat mirositoare si pentru masajul dintilor acestea pot fi amestecate inclusiv cu ulei pentru a se forma o pasta cu care se vor curata dintii.

14. Dureri de cap – busuiocul este un remediu util pentru durerile de cap, utilizat sub forma decoctului de frunze de busuioc, amestecate cu pasta de santal si aplicat pe frunte. Compozitia este revigoranta si amelioreaza durerile de cap.

15. Afectiuni oculare – busuiocul este un remediu eficient pentru ochii inflamati si pentru vederea diminuata pe timp de noapte, generate in mod special de deficienta de vitamina A. Doua picaturi de busuioc negru se recomanda sa se puna in ochi, in fiecare zi, inainte de culcare.

3 sfaturi pentru cultivarea căpșunilor – iată cum obțineți recolte bogate în fiecare an

Căpșunul este una dintre cele mai iubite plante de cultură. Însă doar unii grădinari reușesc să obțină recolte bogate. Unele persoane dețin câmpuri întregi de căpșuni, dar culeg puține fructe. Oare cum poate fi crescută recolta de căpșuni?

Acest truc permite rezolvarea concomitentă a două probleme: eliminarea buruienilor, care fură apa de la plantele de cultură și menținerea umidității solului.

Înainte de a întinde pelicula, solul dintre rândurile de căpșuni trebuie afânat. Îndepărtați-o la sfârșitul lunii august. Persoanele, care au utilizat această metodă, afirmă că recolta crește cu 50-60%.

Pentru ca fructele să crească în greutate și să capete o culoare mai intensă, trebuie să îndepărtați 1/3 sau chiar jumătate din frunzele fiecărei tufe cu 7-10 zile înainte de începerea coacerii fructelor.

De principiu, se taie cele care umbresc fructele, împiedicând accesul razelor solare. Dacă se află sub razele directe ale soarelui, ele se coc mult mai repede și practic nu se alterează.

Acesta este cel mai simplu lucru dintre cele care pot fi făcute pentru creșterea recoltei, însă deseori grădinarii procedează altfel: udă căpșunii doar cât aceștia rodesc. Iar după ce culeg fructele, ei uită de plantație. Și chiar aici se ascunde principala greșeală!

Pentru că aceste plante încep să elibereze mugurașii florilor din următorul an pe la mijlocul verii.

Dacă ele nu sunt irigate, numărul mugurașilor este foarte mic și, drept consecință, recolta din următorul an este săracă. De aceea, nu vă leneviți și udați căpșunii până la sfârșitul lunii august — măcar o dată la 2 săptămâni.

Spor la grădinărit!

Pui cu usturoi si Papricas de pui- Trebuie doar sa le incerci

Ingrediente:

1 piept de pui sau pulpe

1 ceapa alba

1 ardei gras rosu

2 rosii sau bulion

5 catei de usturoi

cimbru

marar

sare, piper

patrunjel verde

Mod de preparare:

Se spala carnea si se taie bucati mai mici. Se pune la fiert si se spumeaza de cate ori este nevoie. Ceapa si ardeiul se taie marunt si se adauga peste carne. Se lasa sa fiarba apoi se adauga rosia taiata. Cand e fiarta carnea se adauga usturoiul pisat, cimbrul si mararul. Se potriveste de sare si piper.

Daca este prea subtire se poate ingrosa cu o lingura de faina. Se serveste cu mamaliguta

Tot din pui poti face si  papricas

O reteta de mancare ungureasca foarte gustoasa, intalnita la noi mai ales in zona Ardealului, asemanatoare cu reteta de gulas dar cu un gust specific mai tare de paprika (boia), este reteta de paprikas de pui cu galuste de faina. In bucataria maghiara, paprikas csirke sau paprikascsirke cum este numita, este una dintre mancarurile cele mai des intalnite la masa de zi cu zi.

Pentru prepararea acestui fel de mancare avem nevoie de urmatoarele ingrediente: 500 g carne de pui (aripi, capane, spinari); 3 cepe potrivite; 1 morcov mic; 1 ardei gras galben; 1 ardei gras rosu; 2 rosii mari; 4 catei de usturoi;

1 ciusca iute; 1 lingura de bulion; 3 linguri de ulei; 1 litru de apa; 1 lingurita de faina; 2 lingurite de boia de ardei dulce; 1 lingurita de boia de ardei iute; 1-2 lingurite de sare (dupa gust); 2 foi de dafin; 1 lingurita de piper boabe; ½ lingurita de piper macinat. Pentru prepararea galustilor de faina avem nevoie de: 2 oua;

6 linguri de faina si ½ lingurita de sare. Daca nu vrem galusti din faina si vrem galusti de gris, atunci adaugam gris in loc de faina, dar procedeul prepararii difera.

Toate legumele se curata si se spala. Ceapa, ciusca si usturoiul se taie mic, ardeii se taie feliute, morcovul se rade pe razatoarea mare, rosiile se taie cubulete. Faina se amesteca cu putina apa pana devine pasta. Carnea se portioneaza, de preferinta bucati potrivit de mari si se sareaza.

Pentru un gust mai bun se caleste sau prajeste mai intai carnea, nu se adauga la sfarsit dandu-i gust de carne fiarta. In reteta de paprikas originala carnea se fierbe, dar mie imi place mai mult gustul carnii prajite.

Intr-o craticioara se incinge putin ulei si se inabuse carnea, se invarte in uleiul incins sfaraint pana cand este pe jumatate patrunsa si isi schimba culoarea. Se scoate carnea intr-o farfurie si in uleiul incins cu gust de carne se caleste ceapa, iar cand ceapa devine lucioasa se adauga morcovul ras, iar dupa 2-3 minute se pune ardeiul, ciusca, usturoiul si se amesteca.

Apoi se adauga rosiile si pasta de tomate, se amesteca bine ingredientele iar cand rosiile s-au topit se pune boiaua de ardei amestecand repede si bine. In scurt timp o sa se formeze un sos gros ca o pasta, se pune apa putin cate putin amestecand continuu, apoi carnea si celelalte condimente. Se lasa mancarea sa fiarba la foc mic aproximativ 30 de minute, pana cand se formeaza un sos legat si carnea este bine fiarta.

Cat timp mancarea fierbe preparam compozitia de galusti. Intr-un castronel se sparg ouale si se bat bine ca la omleta impreuna cu un praf de sare. Se adauga treptat faina si se amesteca repede cu furculita ca sa nu se faca cocoloase, pana cand se obtine o compozitie ca o smantana mai groasa, dar care curge de pe lingura.

Galustile se pot pune la fier direct in mancare sau se pot fierbe separat in apa. Eu le-am fiert separat. Se pune o oala cu apa si putina sare sa fiarba, iar dupa ce a dat in clocot se ia o lingurita (sau lingura) de compozitie si se pune in apa fiarta, formand astfel o galusca. Se procedeaza asemanator pana cand se termina toata compozitia.

Se lasa galustile sa fiarba si sa se ridice la suprafata, apoi se mai lasa inca 5 minute sa fiarba la foc mic, dupa care le scoatem cu o paleta si le punem in paprikasul preparat anterior care fierbe usor. Se opreste focul si se lasa mancarea acoperita pana cand galustile se umfla frumos.