S-a întors în țară după mai bine de 15 ani petrecuți în Franța, hotărâtă să își ia viața în propriile mâini și să fie aproape de familie și de oamenii dragi.
Dincolo de emoțiile unui nou început, a simțit că poate să facă ceva aici, în Sălajul natal, județ pe care mulți îl consideră lipsit de potențial turistic, dar de care Simona e tare atașată pentru că în aceste locuri încărcate de istorie și-a petrecut copilăria.
Nu a pornit la drum cu un plan concret, ci cu o doză mare de optimism care a făcut-o să treacă peste toate greutățile, ajutând-o să transforme în realitate un vis frumos…cu parfum de lavandă.
Da, pentru că Simona a adus aici, în Brebi, la câțiva kilometri de Zalău, o bucățică din regiunea Provence, când s-a apucat să cultive celebra plantă mov.
”La început, nu aveam nici un fel de informație despre cultivarea sau îngrijirea lavandei. Aveam o imagine romanțată, nicidecum detalii tehnice concrete care să mă ajute.
Am încercat să fac o documentare pe internet, dar dincolo de site-urile care promit profituri uriașe în timp record dintr-o astfel de cultură, nu am găsit nimic”, spune Simona, amintindu-și de începuturile aventurii sale.
A lucrat ca manager de hotel în Avignon, în regiunea Provence, într-o zonă cunoscută în întreaga lume pentru lanurile sale mov ce se întind cât vezi cu ochii.
Prietenii din Franța au fost cei care i-au venit în sprijin cu toate indicațiile despre ce înseamnă îngrijirea lavandei și astfel Simona a reușit să înceapă o cultură experimentală pe cei 2.500 de metri pătrați de teren pe care îi avea.
Nu a fost niciodată genul care să cedeze în fața provocărilor, așa că atunci când nu a găsit oameni care să vină la muncă, a investit într-un motocultor profesional și s-a apucat singură de treabă.
Ziua continua să lucreze, de la distanță, pentru hotelul din Franța ca să se poată susține financiar, iar noaptea meșterea decorațiuni și mici obiecte de artizanat tematice pe care a început să le vândă sub brand-ul ”La Lavande”.
Cea mai mare provocare pentru Simona a fost însă renovarea casei de lut în care a stat o vreme, împreuna cu fetița sa, și care a fost transformată, între timp, într-o mică pensiune agroturistică.
Era într-un stadiu deplorabil, când a cumpărat-o, dar după câteva luni de lucrări serioase, abia dacă o mai recunoști.
Casa veche de o sută de ani, cu prispă dărăpănată și acoperiș șubrezit, este astăzi ”Cerdacul cu lavandă”, o mândrețe de căsuță, cu pereți văruiți și obloane colorate, cu încăperi primitoare și aer provensal.
”Toți cei care știu cum arăta locul acesta sunt uimiți de rezultat. Oamenii cred că e vorba de cine știe ce investiție, dar nu ăsta e secretul.
Ține de felul în care te gestionezi, de implicarea ta și de efortul de a păstra cât mai mult din lucrurile care sunt deja în casă.
Mi-am dorit, de exemplu, să păstrez tavanul din lemn, pe care l-am recondiționat. Este, cred eu, un detaliu care fură imediat privirea”, spune Simona.
Interiorul, înainte de renovare
Dupa renovare
A pus singură gresia și faianța, pentru că, spune ea, în străinătate nu ajungi să lucrezi din prima ca director, așa că trebuie să știi să le faci pe toate.
Pentru că nu a vrut să ascundă vârsta căsuței, a lăsat la vedere cărămida roșiatică din prispă, aceeași de acum 100 de ani. Din cerdac poți zări, în depărtare, Castrul Roman de la Porolissum. Seara, culmea dealului este învăluită într-o lumină de basm.
Imagini cu cerdacul înainte și după renovare
”Este un loc în care mă încarc de bine”, spune Simona. ”Și oricâte cumpene aș întâlni în cale, știu că sunt acasă.
Aici îmi sunt rădăcinile, aici mă simt împlinită, din toate punctele de vedere. Poate că beneficiile materiale nu sunt la nivelul celor obținute în străinătate, dar mulțumirea sufletească este imensă. Pun mai mult preț pe experiențele trăite, pe oamenii pe care îi cunosc și pe faptul că pot să trăiesc decent, urmându-mi visul.
Sunt valorile pe care vreau să i le transmit și fiicei mele: nimic nu e imposibil în viață când muncești și pui suflet în ceea ce faci. Rezultatele vor veni, poate nu din prima, dar cu siguranță or să apară”.
În căutarea tihnei, i-au trecut pragul oameni cu dare de mână care și-ar fi putut permite să călătorească în orice colț al planetei.
Au fost cuceriți de liniștea ce domnește la ”Cerdacul cu lavandă”, de frumusețea zonei și de poveștile antice de pe timpul dacilor și romanilor pe care Simona le spune cu atâta drag.
Inclusiv proprietarul unui cunoscut brand italienesc de cafea, cu reprezentanțe în zeci de țări, a stat mai bine de o săptămână la Cerdac, pregătindu-și singur grătarul și bucurându-se de simplitatea vieții de la țară, spre surprinderea celor din jur.
În momentul de față, căsuța din Brebi cu obloane colorate oferă posibilitatea de cazare pentru trei persoane.
Simona este o persoană deosebit de caldă și de pozitivă, iar lucrul ăsta contează mult când vrei să te rupi de toate pentru câteva zile.
Cerdacul a devenit un punct de întâlnire pentru toți iubitorii de lavandă, venind turiști chiar și de la București să vadă, cu ochii lor, colțișorul de Provence din nordul țării.
Cu același entuziasm ce o definește, Simona a transformat vechiul grajd de animale în casă pentru ea și pentru fetița ei. Imaginile cu evoluția interiorului vorbesc de la sine.
Munții de moloz au fost îndepărtați, iar în locul lor tânăra sălăjeancă a creionat spații cochete și deosebit primitoare.
Dacă aveți trecere prin Sălaj, neapărat dați o fugă până la ”Cerdacul cu lavandă”, mai ales în vară când curtea căsuței este colorată în nuanțe purpurii.
