Author: stiriactuale

– Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi.

Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire.

Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult.

Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea.

Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

– Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

– Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu.

Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta.

Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt.

Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

– Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?

– Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea.

Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt.

In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine.

Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza.

Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.

– Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

– In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca.

Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin.

Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele.

Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde.

Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

Bunătatea este limbajul pe care cel surd îl poate auzi şi cel orb îl poate vedea.” – Mark Twain

“Nu am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea.

Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.

Nu am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.

Nu am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.

Nu am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele. Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.

Nu am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită.

Nu am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit.

Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele.”

“Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, unei vorbe bune, a unei urechi care ascultă cu atenţie, a unui compliment sincer, sau a celui mai mic act de caritate, toate acestea vând potenţialul de a da o nouă direcţie vieţii.” – Leo Buscaglia

Toti avem povesti nespuse despre durere si tristete care ne fac sa iubim si sa traim diferit. Nu mai judeca! In schimb incearca sa intelegi cu sufletul.

Cat timp petreci judecand alte persoane? Ne-ar placea sa putem spune ca aceasta lume este una minunata, cu oameni deschisi, plini de iubire, care nu judeca niciodata pe nimeni… insa nu este cazul.

Majoritatea judecam. Judecam din suflet. Si uram din inima. Este un obicei toxic pe care il facem des si care aduce nefericire in jurul nostru. Judecam tinute, judecam actiuni, judecam judecata altora. Judecam tot!

Iata 3 motive pentru care ajungem sa judecam si 6 moduri de ne opri din judecat oamenii.

3 Motive pentru care ii judecam pe cei din jurul nostru:

1. Judecam pentru ca suntem nesiguri

Acesta este principalul motiv pentru care judecam. Atunci cand suntem nesiguri si/sau nefericiti cu cine suntem, incercam sa ii punem pe ceilalti la pamant. Vrem sa ne simtim bine facandu-i pe altii sa se simta prost.

2. Judecam pentru ca suntem speriati

Adesea, atunci cand suntem speriati sau intimidati de alte persoane, incercam sa le judecam. Doua femei vad o femeie mai frumoasa ca o amenintare si rad de tinuta ei. Doi colegi de munca se distreaza pe seama sefului lor. Cand oamenii sunt persiati, ei incearca sa se simta mai bine judecand alte persoane.

3. Judecam pentru ca ne dorim o schimbare

Cand ne dorim ca propria noastra viata sa fie diferita, vom judeca rapid vietile altora. De exemplu, daca cineva doreste sa aiba o relatie cu o persoana care deja este intr-o relatie, va spune “El/ea nu este suficient de bun/-a pentru ea, nu stiu de ce sunt impreuna.”

6 Moduri de a te opri din judecat oamenii:

1. Analizeaza-ti gandurile

Analizeaza ceea ce gandesti. Sunt momente in care ajungi sa te gandesti la lucruri negative despre alti oameni, sa ii judeci fara sa iti dai seama. Incearca sa acorzi o mai multa atentie gandurilor tale si sa faci tot posibilul sa le aduci intr-o directie pozitiva.

2. Cauta lucrurile pozitive

Exista intotdeauna ceva pozitiv pe care il poti gasi in cineva sau ceva. In timp ce mintea ta se poate concentra imediat asupra negativului, impinge-ti gandurile intr-o directie mai pozitiva si cauta ceva frumos de spus mintii tale. Si, desigur, daca nu poti gasi nimic frumos de spus, nu mai spune nimic.

3. Evita stereotipurile

Stereotipurile nu sunt niciodata bune. Acestea reusesc sa creeze negativitate in aceasta lume; incearca sa le eviti cu orice pret, nu ai nevoie de ele in viata ta.

4. Nu te judeca singura

Nu este atat de usor de facut, insa cu cat te judeci mai mult cu atat mai mult ii vei judeca si pe altii. Lucreaza la gandurile tale, concentreaza-te asupra aspectelor pozitive cu privire la persoana ta si apoi iti va fi mult mai usor sa vezi lucrurile pozitive din alti oameni.

5. Concentreaza-te asupra vietii tale

Cand totul esueaza si problemele sunt dificile, concentreaza-te asupra ta. Nu iti face griji cu privire la ce fac/zic/gandesc alte persoane. Gandeste-te doar la tine. Concentreaza-te asupra drumului tau, asupra misiunii pe care o ai in aceasta viata. De asemenea, incearca sa vezi reusitele si tot ce ai realizat pana acum.

6. Aminteste-ti cum se simte

Aminteste-ti cum se simte sa fii judecat. Si aminteste-ti cum te-ai simtit ultima data cand ai judecat pe cineva. Foloseste-te de aceste amintiri de fiecare daca cand un gand negativ pare sa iti treaca prin minte.